Dupa lipsurile si necazurile din India profunda si 20 de ore pe tren abia astept sa ajung la civilizatie. Mumbai. Industrie, port prin care trece aproape jumatate din comertul tarii, bancile, filmele de la Bollywood (normal ar trebui sa fie Mullywood). Mumbai e bani, Mumbai e oportunitate, imi zicea un indian pe tren. Mumbai e orasul viselor in India, in general economice, e unde indianul sarac se duce sa isi incerce norocul.
Dadar e un orasel inainte de Mumbai pe calea ferata. Se da anunt ca nu mai merge trenul si ca trebuie sa coboram. Nu e stricat, cred ca din cauza intarzierii nu mai are linie. Ai bilet pana in Bucuresti dar te dau jos la Ploiesti cum ar veni. Trebuie sa luam alt tren. E imposibil de cumparat bilet, sunt sute de oameni la coada, mii si mii in gara. Au si niste automate dar iti trebuie card special sa cumperi de la ele, care card nu se poate cumpara pe loc. Suntem in India, nu? Pana la urma rezolv sa mi cumpere un indian cu cardul lui, ii dau echivalentul a 40 de bani bacsis si e foarte bucuros.

Jos din tren si in taxi. Taxiul e marca Ambassador, din anii ’50. Are aparatul de taxat afara pe capota, e mecanic. La sfarsit arata 2.21 rupii ceea ce e imposibil, inseamna 20 de bani romanesti. Soferul ia un catastif, se uita, face conversia, vine 42 de rupii. 3 lei. Nu au schimbat aparatele din anii ’60, ar fi prea mare bataia de cap ca e inflatie. Ar trebuie reprogramate de cateva ori pe an. Asa ca au facut frumos un tabel si fac conversie. 2 pe taximetru inseamna 40 de rupii. 3 – 60 si tot asa. Daca ala se hotraste sa faca ceva schimbari la tabel de capul lui….plateste nestiutorul.


Mumbai e mai verde si mai aerisit decat ma asteptam. Cladiri vechi grandioase, strazi largi, fara vaci, de fapt am gasit una in ultima zi chiar in centru…. Zona in care stau, Colaba, arata ca un oras vestic. Hotelul e bun, e surprinzator dupa ce m-am obisnuit cu standardul indian, localizare excelenta, centru, tot ce vrei pe langa.





Intr-una din zile am fost la o moschee faimoasa, Haji Ali. Moschea e faimosa ca e moschea de pe mare. Au facut ceva amenajari, apa a scazut si a ramas pe uscat jumatate de an si pe mare cealalta jumatate. A fost constuita pe mare ca acolo au gasit cosciugul lui Ali care a murit in pelerinaj la Mecca si prin miracol a circulat pe mare 5000 km pana a ajuns fix acasa la Mumbai. Am ramas un pic confuz cand am gasit moschea de pe mare pe uscat. Religia… Moscheea nu a fost prea impresionanta dar cersetorii de pe podul de un km au fost incredibili. Intre ei o familie, 6 barbati, toti 6 fara maini si picioare, care cantau…



Nu puteam pleca de la Mumbai fara sa vizitez ghetoul Dharavi. Nu prea a fost usor de ajuns si nici asa de spectaculos cum se zice. E central, foarte dens dar nu asa de mare saracie, statul a bagat rupii bune in infrastructura, este apa, electricitate, scolile sunt bine. Saracie da, oameni care vin de la sate si traiesc in baraci pe marginea caii ferate, tot ce vrei negativ este dar si un aer de speranta, de progres. Vezi copiii in uniforme iesind de la scoala si toata lumea ocupata cu minuscule afaceri… O mare problema e ca, fiind central, pamantul de sub el e scump. Dezvoltatorii vor sa ii scoata pe oameni din ghetou si sa construiasca blocuri de 50 de etaje pentru clasa medie. Pamantul in Mumbai e imposibil de scump in general. Intamplator am vazut locul de casa cumparat de un actor faimos in cea mai buna zona din oras. Cat sa pui o casa si sa ai o gradina cat de cat, in panta si plin de balarii. Pret 14 milioane de dolari… In zone ca asta pamantul da 90 si ceva din valoarea proprietatii, nu conteaza ce palat face pe el.




Intr-o seara, mergand spre hotel de la film mi s-a facut foame. Intreb la intamplare pe cineva daca e o zona cu restaurante si ma trimite la doua strazi mai incolo. Am nimerit intr-o legenda a Indiei, Badamyia. Pe aceeasi strada sunt vreo 4 restaurante, acelasi patron, toate numite Badamyia. Doua afara pe strada, practic niste tonete mari, unul vegetarian unul nu, altul mare vis a vis unde au mese si ospatari, altul dupa intersectie la 50 de metri. Lumeeeee peste tot si mancare incredibil de buna. Sa comanzi la Badamyia e india incapsulata. Obosit fiind si la 11 noaptea am vrut sa iau ceva repede si sa merg la hotel. Am ales una din tonete si a durat…. 90 de minute sa comand echivalentul la un kebab. Toneta cu ospatari, 3 ospatari la 100 de clienti. Coada haos, iti vine jumatate de mancare si cealalta nu, garnitura la o jumatate de ora dupa, la sfarsit nu mai gasesti ospatarul sa platesti, ii dai banii nu mai vine cu schimbatul… Cand vezi semne in geam in India ca daca nu vine mancarea in maxim doua ore e gratis….stii de ce. Dar e India. Mancarea e imposibil de buna. Nu exista dubiu de ce sunt 4 locatii ale aceluiasi restaurant pe aceeasi strada si de ce in fiecare seara mii de oameni vin.
Adio Mumbai. A fost frumos dar abia astept sa scap. Am luat taxi spre aeroport si a fost cea mai ciudata clatorie cu taxi pe care am avut-o vreodata. O ora si jumatate, prin cartiere cu strazi de 2 metri latime, pline de lume, unii faceau mancare pe strada, altii reparau masini, altii ce nu faceau. Ma gandeam ca au o sosea mai lata, poate chiar autostrada. Poate m-a plimbat si ala… Aproape de aeroport parca s-a mai latit un pic soseaua.
Am plecat foarte devreme de frica sa nu pierd avionul. Am ajuns cu vreo 4 ore inainte de ora plecarii. Lume multa, niciodata nu am vazut asa ceva. In Filipine ere sala de asteptare la 300 la suta capacitate dar erau oamenii in sala totusi. Aici nu, lumea nu e lasata sa intre in aeroport doar cu 2-3 ore inainte de zbor. Asa ca stam in parcare si pe campul din fata terminalelor. Pe camp e ca la festival. Mii de oameni asteptand sa fie lasati sa intre in aeroport, la 2 noaptea. India, mereu surprinzatoare.
Super excursie!Intentionez sa merg si eu in Mumbai,poate sa ma si stabilesc acolo,avand cateva proiecte de realizat,insa voiam sa te intreb cum suntem noi strainii primiti/priviti?Te poti descurca usor acolo?