Primele socuri au venit rapid. Taximetristul de la aeroport a refuzat categoric sa foloseasca mobilul sa sunam la casa particular cand nu o gaseam. Prea scump sa suni cand nu gasesti o adresa, mobilul e pentru situatii de urgenta. In medie de doua-trei ori pe zi vezi lume vorbind la mobil. Lumea are mobile, chiar multe smartphone, trimise de rudele de afara, dar fiindca e asa de scump nu le fo
loseste. 40 de euro un SIM gol. 50 de centi sa primesti apel….
In aeroport in Barcelona am cumparat doua ziare sa citesc pe avion. Auzisem de asemenea ca lumea te intreaba daca ai adus ziare, ca vor stiri necenzurate. Iberia, companie de moda veche cum e ea, avea vreo cateva de ales pentru pasageri la intrarea in avion. Asa ca am ajuns cu vreo 5 ziare la prima casa particular. Proprietara a fost foarte bucurosa cand i le-am oferit. In alea trei zile cat am stat in Havana prima data le-a citit pe toate de la A la Z, inclusiv ziarul de sport. Apoi le-a luat unul cate unul si le-a distribuit la diferite prietene de ale ei. Peste o luna, la capatul calatoriei am stat tot la dansa. Am intrebat-o de ziare, inca circula din cunostiinta in cunostinta, mi-a spus. Mai tarziu aveam sa vad si de ce, ziarele cubaneze sunt ridicole, 8 pagini, in general alb-negru, mai totul despre realizari si planuri indeplinite.

Televiziune este, au cinci canale cu acoperire nationala, toate de stat. Telenovele ocupa locul 1 de departe, programele educative urmandu-le. Un canal e dedicat politicii, propagandei, intr-o seara a vorbit presedintele Venezuelei cateva ore neintrerupt. Lumea se uita foarte mult la televizor, mai ales la telenovele si filme americane. Surprinzator, pe canalul de sport au tot fotbalul din Europa. Radio, la fel, au destule canale, oferta de emisiuni variata. La radio de multe ori parca inca eram pe vremea lui Che, felul de a prezenta, intonatia erau din alta era.
In prima zi am intrebat de net si o fata mi-a explicat cum ca in parcul cutare este chestia asta noua, se cheama wifi, daca cumva am auzit de ea in tara mea. Internet pe mobil nu exista. Nimeni in Cuba nu are pentru ca singura companie telefonica, Etecsa a statului, nu ofera.

Wifi este extrem de rar. In oras cat Brasovul e wifi intr-un loc, in parcul central. Ca sa il accesezi cumperi un card, 2 euro ora. Sa cumperi cardul nu e usor. Doar de la birourile companiei Etecsa. Stai la coada si o ora si nu iti dau de multe ori mai mult de 3 carduri. Cubanezii le cumpara cu 2 euro si le vand cu intre 3 si 10 euro la turisti. Asa ajungi sa stai la o coada enorma cu o armata de bisnitari pe langa tine. Coada intotdeauna se face afara (la 38 de grade intr-o zi), numai cand se elibereaza ghiseu intri. O data ce cumperi iti scrie datele din pasaport si seria cartelei in ceva calculator. Asa Fidel si partidul stiu tot ce ai facut online, ce site ai vizitat, cu cine ai vorbit.


Am cumparat cartele sa descopar ca nu imi merge telefonul pe wifi-ul cel nou. A trebuit sa mi-l cobor la Android 5.0, peste 5.0 guvernul nu poate vedea ce faci tu pe net. Mi-am pierdut toate pozele si aplicatiile cand mi l-a coborat. M-a costat afacerea 15 euro si a trebuit sa merg in ceva loc in Havana veche, doar acolo se putea face. Cand am facut tot ce trebuie si am reusit sa intru pe net am fost placut surprins de viteza conectiei.
Hotelurile mai mari au terminale pe care poti intra dar te poate duce si la 8-10 euro pe ora.
Online practic nu se poate cumpara nimic. Am incercat sa iau bilete de autobuz fara sucess. Skyscanner, Orbitz, Booking.com nu te lasa sa cauti nimic in Cuba. Apple store nu merge. Google Maps cateodata. Pe Kindle nu se pot cumpara carti…

In parcul central unde e net, e ca in metrou. Toata lumea cu ceva telefon sau tableta in mana. Partea a la cubana e ca mai toti vorbesc cu cineva. Internet in Cuba inseamna in principal vorbitul cu rudele de afara ( in general folosind antrenamentul de la telefoanele publice, adica strigand ). Nu citit ziare sau vizionat filmulete. Vrei nu vrei afli care ce note a luat, care e bolnav, care cu care s-a mai combinat. Despre copiii sub 5 ani – stii tot in detaliu. O alta chestie – cand fac video chat. Toata familia se lupta sa vada, sa se bage in fața camerei.
Posta e inca importanta in Cuba, se trimit scrisori. Telfoanele publice sunt foarte frecvente si distruse dar nu din cauza lipsei de uz si interes ca in Europa. In primele zile inca aveam iluzia ca pot face rezervari la hotel prin telefon. In ceva zona comerciala in centrul Havanei am incercat 12 telefoane, 2 mergeau. Unul nu se auzea bine, strigau cubanezii in el ca in altceva. Cel care mergea avea o coada permanenta de cateva persoane. Ca pe vremuri cand ii ziceai la ala din cabina sa se grabeasca, sa o mai scurteze ca asteapta lumea in coada.
Alta treaba din trecut e cu cinematografele. Multe si pline de lume. Filme de toate felurile, nu pare a fi prea multa cenzura, un numar foarte mare de filme ne-Hollywood. Cum e foarte greu sa cobori un film de pe net lumea merge la cinematograf.

Si la acapitolul acesta a fost o experienta interesanta. Pana sa merg in Cuba nu realizam cat de mult a schimbat viata noastra de zi cu zi internetul, in bine dar si in rau. Per total comunicatiile mult mai libere si cu oferta mai variata decat ma asteptam.
Foarte bune relatarile
Cred ca nu se merita in Cuba
E f scump pt străini
Drumul viză etc…condiţii proaste
multumesc. asa e, pentru vacanta nu recomand.