Croatia, Muntenegru, Grecia. Peste tot articole pe bloguri. De Kosovo care e langa ele nu scrie mai nimeni… Kosovo – război, siruri de refugiati trecand munți, epurare etnica… A fost odata. Kosovo de azi da impresia ca e ca oricare dintre mini-țările rezultate din fosta Iugoslavie. Pace, mult optimism, prosperitate. O prosperitate ciudata dar prezenta.
Facand planul, cu mirare am vazut o autostrada care aproape leaga Tirana de Pristina. Are mai multi kilometri decat tot ce s-a construit in Romania in ultimii 30 de ani. Trebuie sa fie vreo autostrada de aia, am zis, un drum mai lat pe doua benzi pe sens. Pana nu am rulat pe ea nu am crezut. Autostrada standard, banda de avarie, viaducte enorme.


Adevarul e ca in Kosovo nu prea ai ce sa vizitezi. Te duci sa vezi cum e o tara nascuta din razboi in mijlocul Europei. Prishtina capitala, Prizren – oras vechi si poate pe la munte cate ceva ar fi de vazut.
Prishtina e oraselul prafuit si nesemnificativ care s-a trezit capitala europeana. Densitate mare, cladiri colorate si puse ca nuca in perete, balcoane inchise, geamuri-oglinda si tot felul de treburi balcanice. Planificare urbana slaba, noroc ca a mai ramas cate ceva de pe vremea Iugoslaviei. Tot ce e nou e orient apropiat, bazar. Fiecare vrea sa aiba o mica afacere, un magazin sau mic restaurant. Au facut cum si pe unde au nimerit. Haotic, magazine si minimagazine, divizate si subdivizate. Inima orasului e bulevardul pietonal Maica Tereza. O suma de restaurante si magazine, plin tot timpul. Daca vrei sa vezi si sa fi văzut – asta e locul.
Factorul uman in Kosovo e un pic mai special. Cum ziceam mai sus, e tara de migranti. Din cauza razboiului au profitat si au migrat legal, ca refugiati. Elvetia, Germania, SUA sunt principale tari. Nu cred ca e tara sa aiba mai mare procent de oameni trimisi afara relativ la populatia totala. Vara toti vin in vacanta. Daca ati crezut ca in Romania e problema cu cei care isi cumpara o masina incercand sa arate ca sunt si ei ceva – mai ganditi-va. Kosovo e maximul absolut pe care l-am vazut in lumea asta. (Trebuia sa fie undeva in est). Nimic nu identifica o floare de Balcani decada asta ca un BMW X6. Kosovo e campion per capita la X6 de departe si fara cea mai mica discutie. Una din doua masini este cu numere de afara, Elvetia fiind de departe pe primul loc. E si perioada vacantei, e adevarat.

La intrarea in Kosovo e un spectacol. Masini pline pana la refuz de oameni si lucruri. Care mai de care cu ceva special sa atraga atentia, M-uri, S-uri, si alte kit-uri, jante speciale, ornamente… Masini de SUA ca si cum ai fi la granita mexicana intrand in Texas. Astia sunt fraierii care platesc 3-4000 dolari, dus-intors sa isi aduca masina in Europa pe vara. Cu banii aia ar fi inchiriat orice dar nu erau deosebiti, speciali. In fata mea un SUV gigant american. Scaunul dat pe spate, hip hop de ghetou la maxim, sapca de membru de banda pe cap… In SUA ai optiunea sa platesti mai mult, vreo 50 -100 de dolari si sa ai placute detînmatriculare speciale, sa arati ca esti in favoarea la o cauză. A lui asta e cu “salvati animalele”, normal ca nu are el treaba cu salvatul animalelor dar presupun ca i-a placut ca are leu fioros pe placuta.

Si lista nu se termina aici. Alte treburi remarcabile :
Nationalismul. Albania e o tara ultranationalista, cea mai nationalista din Europa de azi, as paria. Kosovo e pe aproape. Nu deranjeaza călătorul, e una din treburile lor. Steaguri si slogane peste tot. Culmea e ca steagul rosu sange desprins parca din filmele de groaza al Albaniei e mult mai prezent ca cel albastru kosovar.
Filoamericanismul. Si aici Kosovo si Albania sunt locurile 1-2 mondiale. Filipine, cea mai filoamericana tara in care fusesem e o gluma. Cel mai tare restaurant in Prizren se numeste Casa Alba si e o replica de sine statatoare a Casei Albe cu steama nationala americana pe ea. Bill Clinton, Bush cel mare au bulevarde numite dupa ei in Pristina, Bill si statuie pe deasupra.
Lipsa efectelor razboiului. Ma asteptam la cladiri bombardate si nedemolate sau refacute. In afara de o tribuna a stadionului central din Pristina, nimic rupt. Bombardate vezi in Belgrad daca vrei. Investitii in infrastructura peste tot. De unde bani, nimeni nu stie precis.
Armata pe strada. Aproape zero. Un blindat italian in Pristina si doi soldati americani in Prizren. Totul pare normal, m-am simtit mai in siguranta ca la Londra.
Conflict etnic deschis intre albanezi si sarbi. Nici atat. Se vorbeste si sarbeste pe strada fara probleme. E o biserica ortodoxa e abandonata in centrul Pristinei dar nu are nici un punct de grafiti pe ea. Sarbi mai sunt dar rromi nu am vazut. Stiam ca au fost persecutati si alungati si de unii si de altii.
Femei ninja. Aproape deloc. Pentru fiecare mascata vezi zece fete cu cercei in nas sau cu tatuaje mari peste tot (asta spune despre ce a ajuns tatuajul, daca si tocilarele in Kosovo musulman au cate doua – trei ). De fuste scurte sau transparente nu mai zic, la alea pana la 25 de ani e norma. E exact ca in Albania, sunt marfa de maritat si ambalajul conteaza.
Moschei sunt dar mai mult pe post de monumente istorice. In centru capitalei e o catedrala catolica, a Maicii Tereza si nu o moschee. Si mai e si in reparatii, semn clar ca are viitor. M-am nimerit vinerea in Prishtina. Moscheiile cu 20 de muste in ele. Cu amaraciune maxima spun, Romania e o tara mult mai obesedata religios decat Kosovo. Nutream speranta ca undeva in Europa e mai grav ca in Romania, Bosnia imi daduse speranta asta.




Prishtina e mare pentru o capitala de minirepublica. Aproape 600 mii de oameni. Se vede clar ca nu a fost conceputa pentru atata populatie. Kosovarii s-au inmultit ca altceva, fenomen unic in Europa. Populatia este foarte tanara. A fost razboi demografic in cea mai pura formsikși osovarii au castigat. Unele grupuri au tinta sa se reproduca neomeneste pana ajung la majoritate ca apoi sa castige alegeri sau sa aiba forta armata mai mare ca ceilalti care s-au inmultit la rata normala. In Kosovo etnicii albanezi au devenit majoritate absoluta dar au ramas si cu o tara suprapopulata.


Oamenii de rand sunt foarte amabili si ospitalieri. Reputatiebnegație în Europa au, nu stiu cine ce a fost si ce a facut dar pe calator il trateaza foarte bine. De la chelneri la un politai care ne-a oprit asa ca a vrut el – totul ireprosabil. Se vorbeste engleza peste tot, foarte multi stiu un minim necesar. Am ramas uimit de de cati copii sunt nativi in engleza, nascuti afara si in vacanta sau stramutati cu familile in Kosovo.


Alta treaba pozitiva – mancarea. Variata, usor de gasit mancare sanatoasa si ieftina. Domina carnea ca oriunde in Balcani, ba chiar mai rau decat media. Doar Albania cu ale ei 14 carmangerii insirate ca perlele la intrarea in Tirana a fost mai ceva. In Kosovo cu un pic de efort gasesti ce vrei. Datorita celor care s-au intors din emigrare sunt o suma de restaurante bune, cu meniuri echilibrate. Kebaberiile sunt foarte populare si frumoase, moderne, mari, curate. Cu decorul si numele o mai dau in bara. Cel mai faimos restaurant in Prishtina se numeste ” Pishat ”. In Prizren, sus numita Casa Alba.


Langa Prishtina se afla o suburbie, Gracanica. Aici a ramas o manastire ortodoxa veche de aproape 700 de ani. In mijlocul albanezilor o enclava sarba. La poarta avertismente si sarma ghimpata dar nu soldati. Intri in curte, dai 50 de bani pe o lumanare daca vrei, intri in biserica. Manastirea asta e intr-adevar speciala, iti faci o idee ce inseamna sa ramai in teritoriu ocupat, cum e sa fi inconjurat. Totul normal si relaxat, controale mai amanuntite am avut la manastiri din Moldova, sa se asigure preasfintitii ca am platit taxa foto-video.


Prizren e orasul 2 si e complet diferit. Vechi, la scara umana, cu un centru placut si o cetate pe deal frumoasa. Un râu il taie si pe malul râului e cartierul vechi. O strada pietonala cu sute de restaurante, plin de lume in fiecare dupa masa. Preturi mici si calitate, competitia e mare. Daca Prishtina ar fi Bucuresti, Prizren ar fi Brasov.



Am parasit Kosovo avand impresia ca am parasit o tara. Cu Serbia nu prea mai are multe in comun. Cu Albania o suma. Nu m-ar mira daca s-ar uni intr-o zi. Pe moment Kosovo e bine.
Am vrut sa merg in Kosovo weekendul ce-a trecut, dar mi-a fost teama ca nu l-ar fi lasat pe prietenul meu sa intre, el nefiind din UE (si nici nu stim unde sa intrebam, neavand ambasada sau ceva de genul pe aici).
Mi-a placut in Albania, cu toate ca nu am avut mare lucru de vazut. Mi-a placut dpdv al oamenilor si al felului in care traiesc si se comporta. E parca altceva.
Cred ca in Kosovo e si mai si, chiar sper sa ajung curand pe acolo!
din cate stiu nu au mari restrictii. aici vezi cine nu are nevoie.
http://www.mfa-ks.net/?page=2,157
albania e speciala, intr-adevar. de vazut este,trebuie cautat un pic.