Lumea se gândește la Bombay, Calcutta, Taj Mahal când zicem India. Esența Indiei e Varanasi. ” India fără Mumbai se poate concepe dar fără Varanasi nu ”, îmi spunea un baiat pe tren. Așa cum Ierusalimul e capitala religioasă pentru evrei și crestini, Mecca pentru musulmani, Varanasi e centrul hinduismului.
Am ajuns aici la 8 dimineața cu trenul de Delhi. Toate tuk tuk-urile, peste o sută, erau inchise in ceva parcare. Plătești 75 de rupii, iei un tuk tuk si pleci. Când să iau tuk tuk – problemă, nu era nici un șofer. Toți umblau prin gară sa agațe clienți. Sistem bine gândit dar neaplicat, a câta oară in India… Am ieșit de acolo și am luat unul de pe stradă. Cu greu am ajuns la pensiune. Orasul e extraordinar de aglomerat chiar si dupa standardele indiene. Mizeria la fel, e mult peste media indiană. Pe drum au inceput sa apară cu frecvență nemaiîntalnită până acum oameni cu probleme. Schilozii Indiei gravitează spre Varanasi că lumea e generoasă, vine pentru pocăința și dă și la cerșetori. Lumea nu vine doar in excursie cum se duc crestinii la Ierusalim sa zicem, ci vine sa moara. Este cel mai bun loc de murit, daca vrei sa scapi de ciclul moarte-reincarnare. La vârsta cand simti ca e pe aproape vii la Varanasi. Stai si astepti până te găsește. Orasul e plin de ospicii de bătrâni si bolnavi terminal. N-am vazut loc cu moartea mai prezenta, nici la Auschwitz sau in cladirile morții din Cambodia nu te simți așa. Alt aspect unic sunt transporturile cu morți. Daca a murit unul in Bombay la o mie si ceva de km si a avut ceva bani cu siguranță a vrut să fie ars la Varanasi. Dacă nu a avut bani a fost ars la el in oraș și cenusa a gost trimisă sa fie aruncată in Gange la Varanasi. Oficial, 70 la suta din indieni doresc asta. Intamplator la un schimb valutar m-am imprieteneit cu unul care se ocupa cu adusul cutiilor de cenusa din sudul Indiei si mi-a explicat afacerea.


Sa zicem ca a murit unul azi 1 decembrie la 10 dimineața. Mort de tot si rece. Femeile trebuie sa planga, vine brahminul il descanta, il infasoara in ceva cearsaf alb, apoi in staniol portocaliu. Daca a murit departe de Gange il pun pe taxiul mortii, un microbuz care se plimba prin zona si ia mortii cand e chemat. Când se apropie de râu il pun pe un sistem facut din bețe de bambus si barbatii din familie il cară spre Gange cântând ”ram nam satya hai ”. Problema e ca aleiile sunt de un metru si ceva lățime. E plin de lume, vaci, caini, tiot ce vrei și implicit greu de trecut cu mortul.
Ajung la Gange si fac tocmeala. Cumpăra cirva 200-250 kg de lemne. Lemnul normal pentru o persoana costa de la 10 la 70 de dolari. Daca vrei mai scump creste pretul, de santal te poate costa si 10 000 de dolari. Toti din familia mortului se barbieresc, isi rad mustata si se rad in cap lasind doar o suvita la spate. Frizeria este literalmente acoperita de lemne. Conceptul de supermarket, totul sub un acoperis.

Familia mortului îi angajează pe unii din cea mai joasă treaptă a ierarhiei, numiti dhom sa se ocupe de foc. Nu sunt o casta, sunt in afara sistemuui de caste, cel mai jos grad din cei de neatins. Costa cinci dolari fiecare dhom care întreține focul. Mâna de lucru e ieftină, mai ieftina ca lemnul. Munca e grea, principala plangere e mirosul. Multi morti sunt tinuti in morgi zile intregi pana se determina ce si cum. Nu stiu cum sunt morgile in Varanasi dar e clar ca refrigerarea nu se face la standard.
Dhom sunt experti la calculat cantitatea de lemn necesara pentru arderea fiecarui mort. La barbati trebuie mai multe lemne per kg de carne. La supraponderali si mai multe, nu am intels de ce. Ideal e sa nu ramana nici un lemn si nici sa trebuie sa mearga sa mai cumpere ca nu a ars mortul de tot. Asta daca nu cumva familia mortului e prea saraca, atunci corpul e ars doar partial, in functie de cati bani au avut de lemne.
Am avut un conflict cu un dhomar, s-a suparat ca faceam poze. ”Insulti religia hindusa” mi-a strigat. In schimbul la vreo 200 de rupii insulta a fost spălată si o suma de explicatii despre munca lor au urmat.

Procesul e simplu. Fac un pat de lemne, pun corpul, mai pun niste lemne peste. Barbatii din familie vin, faca cinci inconjoruiri pentru cele cinci elemente din natura si dau foc la picioare. Chibrit nu se foloseste vreodata, focul trebuie sa provina din flacara sfanta care arde neintrerupt de 3000 de ani in Varanasi.
Carnea arde repede, nu miroase prea tare a ars. Pielea se face neagra si apoi se crapa lasând grasimea alba la vedere. Foarte ciudat sa vezi om asa. Din cand in cand mai impung corpul cu un băț sa vadă daca e ars bine. După trei ore iau ce a ramas cu doua bete ca alea de mănâncă chinezii cu ele si arunca in Gange. De la barbati rămân oasele pieptului de la femei coapsele. Alti dhom au voie sa caute aurul care rămâne de pe mort. Daca respectivul/a a avut dinți sau cercei cei din familie nu iau nimic, de pe mort nu se ia.


Procesul de cautat aurul e ireal. Cu niste site iau cenusa de pe mal si o cern. Problema e ca râul nu are viteza in zonă fiindca sunt multe barci care acosteaza sa descarce lemne. Apa e amestecata cu cenusa. Pe acolo plutesc si rămășițele de la ardere pana scăpa cumva printre barci. Dhom stau cu pantalonii sumesi in apa pana la genunchi si cern ore in sir.

Treaba asta se face pe malul râului in public. Sunt 30-35 de locuri de foc. Ard 24 din 24. Printre focuri câini, capre si vaci. Lumea din oras vine sa se incalzeasca ca la focul de tabara. Femeile nu sunt primite in zona fiindcă plâng. Ce lemne rămân, le iau saracii sa facă mâncare . Copii, gravidele si leprosii nu se ard, se agață o piatră de gâtul lor si sunt aruncati in Gange. Oamenii sfinti sunt ingropati, in general vertical si cu un strat de sare in jurul lor. Îngropați mai sunt si sinucigsii si victimile crimelor. In general se evita ingropatul fiindca consumă din suprafața de teren a familiei.

Altă treaba interesantă la Varanasi este curatirea corporala care se face in general dimineata. Consta in eliberarea substantelor reziduale bisilabice si o baie in rău. Cam 60 000 de oameni “fac” zilnic in fluviul sfant la Varanasi, e foarte recomandat pentru sanatate sa faci cele doua numere in Gange.
In aceeasi apa lumea spala rufe. Tot de acolo se alimenteaza si orasul. Nimeni nu isi face probleme, este o apă sfantă, oricat de poluată ar fi. Numai eu m-am ingrozit la gandul ca apa cu care ma spăl pe față vine de acolo si ca cearsafurile de la hotel au fost spalate in ea.



Per total Varanasi a fost o experienta ireala. Neaparat trebuie vazut daca mergeti in India. E cel mai murdar loc pe care l-am vazut, de departe si fara mari sanse de a fi depasit. Poate si cel mai aglomerat. Cu siguranță cel mai straniu.