Iordania. Faimosul Orient Mijlociu de care auzim mereu la stiri. Petra vine automat in minte. Apoi locurile biblice si conflictul palestinian. Poate iordanienii din Romania.
Viza trebuie, cea cu o intrare costa 40 dinari, vreo 225 de lei. Relativ scumpă dar macar e ușor de luat, la aeroport sau online. Alternativa ar fi Jordan Pass, include viza si majoritatea atracțiilor si porneste de la 70 dinari, aproape 400 roni. Comparand cu zona – Egipt cu toate piramidele, Valea Regilor, plajele, Cairo, etc – cere 15 dolari pe viza, aproape un sfert din ce vrea Iordania. Israel care de asemenea are atatea ofera viza gratis.
Pe avion sunt câțiva copii vorbesc când in arabă când in româna si turisti destui. Aterizare dis-de-dimineața. Aeroport extraordinar de modern si estetic. Relaxant, cu o alegere de culori pozitiv speciala si internet gratis. Pe podium la categoria aeroporturi medii. Păcat ca e prost conectat cu centrul. Cum ieși pe usa incep combinatiile, toti iti spun că nu există altceva decât taxi. Găsit un microbuz, ma lasă aiurea, mai e o pâine de mâncat până in centru. Până la urma tot la taxi am ajuns.
Amman surprinde prin culoare inainte de toate. Alb spre gri, majoritatea cladirilor sunt de aceeasi culoare. Orasul pare vechi, poate mai vechi decat este. Cum ai panorame bune si e usor de procesat si concluzionat asupara intinderii si felului orasului. O parte veche aglomerata, una noua cu vile si blocuri relativ moderne. Prima impresie – grad mare de autenticitate si identitate, real, interesant. E situat la inaltime, media e de circa 1000 de metri. Initial se intindea pe 4 dealuri, acum sunt vreo 20 si inca creste la un pas rapid.
E vineri si dupa ce se termină cu moschea incep demonstrațiile. Am nimerit-o la fix, după somnul post zbor am ieșit din hotel direct in “Jihad”… Ce vedeam la tv sau pe net acum e real si inevitabil practic. M-am uitat de la distanta o perioada. Apoi am capatat curaj si am mers pe langa marsul demonstrantilor vreun kilometru. Lume de toate vârstele, pașnică, familii. Politie peste tot si sa fi inceput ”violentele” – nu ar fi durat mult.
Iordania si Palestinia au fost una, despărțite de râul Iordan. Dupa ocupația israeliana Iordania a primit mulți refugiați. Orașele de corturi au durat zeci de ani. Dupa ce regele a oferit cetatenie palestinienilor s-au transfornat in cartiere mărginașe ale Ammanului. Acum aproape 70 la suta din tara e de origine palestiniana. Distincția e imposibil de facut cu o notabila excepție. Gluga pe cap cu alb-negru inseamna origini palestiniene, cu alb-rosu iordaniane. Marea majoritate nu poarta glugi oricum. In Amman si suburbii proportiile de palestinieni sunt mai mari ca în restul. Recent Iordania a primit si o jumatate de milion de refugiati sirieni. Marea majoritate sunt deja integrati in societatea, nu ii poti distinge.
Amman e special in lumea araba. E unul dintre cele mai liberale și tolerante orase. Pana in secolul 19 a fost abandonat. În 1921 era un sat mai mare uitat de lume. Regele l-a ales drept noua capitala. Apoi lume din toate partile a venit. Nimeni nu poate spune ca e Ammani cu istorie a familiei de cateva secole cum e cazul prin majoritatea lumii arabe. Orasul are 4 milioane de locuitori, populatia s-a dublat din 2002 pana acum.
Multa lume in Amman știe de Romania. E intr-un fel surprinzator pentru o tara ne-europeana. Cand zici Romania cineva automat zice că are un var acolo sau stie pe cineva căsătorit cu romanca sau a stat saubstudiat in Romania candva.
Economic este extrem de dinamic si capabil. Lumea are afacerile in sânge, se vede clar la orice pas. “The original business people” imi spunea proprietarul de la hotel. La nivel mai mare este orasul prefereat de multinaționale pentru stabiilirea de sedii regionale. Cum este si foarte americanizat, uneori in partile mai noi si cu blocuri inalte iti da o impresie ciudata, un mix de America si Arabia.
De vizitat în Amman : citadela, teatrul roman, muzeul de arheologie, moscheea regelui Abdullah… Mai ceva ca toate e orasul insusi, partea mai veche. Real, plin de viata, cu caracter. Multi zic ca e doar o poarta de plecare spre restul Iordaniei. Eu zic ca merita cateva zile.
Transportul urban in comun e slab. Norocul e ca atractiile sunt relativ aproape de centru. Pentru restul ori masina aranjata de hotel ori taxi. Orasul e plin de taxiuri. In mare sunt de doua feluri, individuale si impartite. Cele impartite merg pe o ruta mai mult sau mai putin stabilita, practic ca autobuzul. Pretul e fix pentru iordanieni. Taxiurile clasice individuale in marea majoritate a cazurilor nu au taximetre.
Cazari are destule si pe toate gusturile. Un pic cam scump dar dupa cum o sa vedeti in postarile viitoare Iordania e scumpa in general. Noroc mai avem ca este destulă competiție, mai toată lumea a incercat sa fa a ceva hotel sau pensiune. Calitatea nu e stralucita, multe clădiri de hotel sunt vechi, la strada cu trafic, etc.
Mâncare este de toate felurile. Tinde sa fie polarizata, ori ieftin (restaurantele simple) ori destul scump pentru ce e (cele cu meniu si ospătar). O mentiune pentru mâncarea tradițională, Amman exceleaza. Restaurantele populare sunt la fiecare colț si servesc doar atat : hummus – falafel – fuul. Pretul e cam fix, 1-5 sau 2 euro. Calitatea extraordinară, serviciul “neiordanian” de rapid datorita specializarii pe putine produse. Sunt restaurante de hummus in centru care servesc 5000 de oameni pe zi, implicit totul e bun si proaspăt.
Per total o prima impresie relativ bună. Țarăa pare destul de dezvoltata si cu infrastructură turistica, exceptie facand transportul în comun. Cam scumpă, lumea mereu cu gandul la bani dar ospitaliera si dispusă sa ajute. Amman interesant, original si usor de vizitat. Primele impresii sunt ce sunt, te poti insela usor. Si Iordania pare genul de tarea unde te poti insela.