Teoria zice ca o tara trebuie sa aiba rezerve de carburanti in caz de situatii speciale – razboi, dezastru natural, embargo. Dar ce faci daca ai carburanti si nu ai vehicule sau piese ? Embargoul a afectat transporturile extraordinar de mult, mai mult ca orice domeniu as zice. Ma gandeam de unde obsesia lui Ceausescu cu fabricatul de vehicule, fabricam toata gama terestra de la motoreta la autobuz si orice fel de camion. Dupa 25 de ani, in Cuba, am inteles cat de important sa nu fii dependent de alte tari la capitolul asta.
Problemele incep inca din Havana care are totusi cea mai buna retea. La transportul in comun in general orasul a avansat mult in ultimii 10 ani, in mare parte datorita bunavointei Chinei. Taxiul la comun ramane numarul unul la numar de calatori transportati dar pierde teren. Acum autobuzele in Havana si orasele mai mari sunt noi, toate importate din China. Sunt cam rare dar si ieftine, 1 peso vechi, 17 bani romanesti biletul. Metrou nu este, surprinzator pentru o tara comunista. Pentru turist e mai greu cu autobuzele, rare cum am zis dar si arhipline. Nu incercati sa mergeti cu autobuzul de la aeroport in oras, mai ales daca aveti si bagaj. Taxiul clasic ca in Romania, care te duce direct la adresa si doar pe tine, se mai gaseste dar este scump, mult mai scump ca in Romania.
Mai departe de Havana si in orasele mici se schimba treaba. De la autobuze americane de scoala pre 1959, la camioane cu scaune in spate, la orice forma de autobuz posibil care nu ai fi crezut ca exista.
Cel mai ciudat monstru pe care l-am vazut pe vreo sosea undeva in transport public este camello. Pana acum am vazut doar unul, practic 2 sau 3 autobuze taiate si sudate intre ele si trase de un cap tractor de camion. Capacitate pana la 400 persoane. Am vrut neaparat sa merg cu unul. L-am vazut pe strada in Cienfuegos. A doua zi cand m-am dus sa il astept in statie se stricase, era la depou.
Prin orase te mai descurci. Problema mare e cand vrei sa mergi din un oras in altul. Ai de ales intre autobuz si tren. Autobuzele sunt de doua feluri. Pentru cubanezi, ieftine dar nu prea confortabile. Strainii nu pot cumpara bilet sub nici o forma. Pentru straini exista alte autobuze ale companiei de stat Viazul. Scumpe, preturi europene, bine la confort si relativ rare. Sa plec din orasul Matanzas care e un fel de Ploiesti sa zicem, mare, aproape de Havana, la autostrada, a fost un cosmar. E un singur Viazul si ala noaptea. Eu as fi ajuns la Santa Clara la 1 noaptea. Cum cu rezervarile la cazare e greu spre imposibil as fi fost in situatia sa caut cazare la asa ora. In Baracoa am dat de problema clasica, multi turisti putine autobuze, am asteptat doua zile sa gasesc loc pe Viazul.
Trenul e o alternativa dar mult mai proasta calitativ. La tren ori iei bilet cu minim 5 zile inainte ori te risti in ziua plecarii. Adica te prezinti la gara in ziua in care ai vrea sa calatoresti si speri sa nu fie “a la capacidad”, adica plin. Nu stii nimic pana cand pleaca trenul din Havana. Atunci le spune si functionarilor de prin statiile urmatoare daca mai e loc sau nu. Tu stai acolo pe scaun in statie pana in ultima clipa si speri sa mai fie un loc cand pleaca. Daca e bine, daca nu, inapoi la hotel si revii a doua zi si astepti din nou, daca e tren a doua zi.
In cazul meu trenul a venit cu 4 ore si 40 minute intarziere. A plecat din Havana si in aia 95 de km pana in Matanzas s-a stricat locomotiva. In Cuba in prima saptamana am vazut mai multe vehicule stricate decat in toate tarile in care am fost la un loc. India, Laos si Africa incluse.
A treia varianta e blabla car a la cubana. Ocazia care de fapt nu e chiar ocazie. Pe post de blabla car e “el amarillo”, omul galben. Angajat al statului sta frumos la iesirea din oras si opreste masinile. Care are loc liber e obligat sa ia pe cineva. Daca masina e de stat , nu conteaza ca e masina postei sau camionul de marfa, amarillo da si bilete, banii raman la el, sunt ai statului. La ocazie asteapta oameni oricand pana la 11 seara la orice iesire din oras. Unii flutura bancnote sa arate ca ei platesc soferul, ca nu sunt pe sistemul “amarillo”.
Ultima varianta e avionul. Problema e ca e foarte scump, atat biletul cat si taxiul pana la aeroport, ca altfel nu prea ai cum sa ajungi. De asemenea pierzi ca nu vezi, interesul in Cuba e pe strazi si sosele, viata de zi cu zi. Nu am zburat in Cuba dar de la care am auzit erau cam dezamagiti cu experienta per total.
Mai este si o non alternativa, o mentionez doar ca sa fie. Sa te duci cu turul la conseva, atunci te pun ei pe un autobuz si nu ai nici o grija. Problema e, cum am zis-o in posturile anterioare, ca nu vezi mai nimic.
Dupa cum vedeti solutii usoare nu sunt. Rezervati-va Viazul cat mai devreme cu putinta. In orase invatati cum sa luati taxiurile pe ruta, las maquinas. Usor nu e sa te misti in Cuba dar cu un pic de rabdare se poate. Cum zic cubanezii tot timpul, ‘hay que inventar”.