Unde este Kutaisi? Prima data în zona, la ce sa te aștepți.

În mod normal n-aș scrie un articol despre zona subcaucaziana dintre Tbilisi și mare. (Georgia excelează la munte). E o zona ca oricare alta, banală, nimic special. De clasa mondiala (negativa) sunt doar fii regiunii : Stalin și Beria, unul născut în Gori și celalalt in Abkhazia dar in familie mingrela.

Strada Stalin. Au încercat sa schimbe numele în “Pobeda”. Lumea tot “Stalin” ii zice deși sunt câteva zeci de ani de când s-a făcut schimbarea, cândva când încă era URSS.                                                                                                                   

Am doua motive. În primul rand Kutaisi e poarta de intrare spre Georgia datorita zborurilor low-cost. Doi – Georgia e o țară specială și am de gând să intru în detalii cu articolele. Apropo de motivul 1, prezic că foarte mulți români or să meargă în Georgia în următorii doi ani și ca or sa aparã multe articole pe bloguri. Pânã atunci…

Avionul spre Kutaisi a fost si aproape plin. Toți cu care am vorbit mi-au spus același lucru – avioanele de la București au fost pline. Aterizare pe aeroport mic, modern, eficient. Mașini de închiriat un bar, 5-6 bancomate. O taraba cu cartele de telefon (uitati de roaming).  Practic ce ai nevoie si nimic in plus.

Aeroportul din Kutaisi. Modern, parte a planului Georgiei de e atrage turisti. De facut l-au făcut, cu intretinerea stau mai prost. La plecare erau 40 de grade în incinta.

Ieșit din aeroport ai o singura opțiune la transport public în comun, marșrutca, (microbuzul). Aeroportul e la 24 km est de Kutaisi, în direcția orașului Zugdidi, poarta de intrare spre munții din Svaneti. Dacă vrei să mergi direct la munte treci strada, e o stație unde urci in marșrutcă și-n două ore ești in Zugdidi. Dacă vrei să vizitezi Kutaisi nu mai treci strada, iei marșrutca de pe partea cu aeroportul. Marșrutca vine frecvent, nu e nevoie de plănuit.

Kutaisi si al treilea oraș ca mărime al Georgiei dar n-are practic nimic care trebuie neapărat vazut. Oraș tipic de provincie, adormit, care dintr-o dată să trezește baza de companie low-cost și să umple de turiști.

Bloc tipic orașelor de provincie georgiene. Balcoane închise în zeci de feluri.

Prima orã în Kutaisi a fost cu evenimente. La o intersecție în centru o bătrână cerea bani mașinilor oprite la semafor. (Cersitul e sport national in Georgia). Întâmpinata cu un refuz de pasagerul din dreapta al mașinii noastre bătrână i-a dat una in cap cu o moneda. Nu părea nebuna, doar supărată pe viata și pe faptul ca turistul străin nu a dat nimic. Am parcat si ne-am băgat sa luam cartele de telefon. Cumva am ajuns doi români pe un singur număr de ordine. Doamna care venise după noi și implicit avea numărul următor a făcut o “georgiana”.12 minute am cronometrat eu (dar au mai fost câteva pana sa ma uit la ceas). A strigat, a urlat, a suduit. O intonație extrem de abrupta, ochii bubucați la maxim. De vreo câteva ori am crezut ca a terminat doar sa inceapa iar. Nici fata care ne vindea cartela, nici managera și nici măcar paza chemata de afara nu a calmat-o. În alt articol o sa revin asupra subiectului, (am asistat și la o bătaie), acum doar un sfat : evitați cu orice preț conflictele (oricât de mici) cu georgieni.

Supermarketul e un concept nou în Georgia. Un raft a căzut, a fost o mica șicana cu cãruțuri intre doua doamne. În România lumea nu știe sa folosească (parcheze printre rafturi) caruturile deși sunt 20 de ani de când “avem” supermarketuri. În Georgia e și mai rău, cu carutul nu au habar deloc și în plus unele rafturi nu sunt stabile (treaba cu “merge și asa”).

Kutaisi apare ca un fel de capitala, aici este parlamentul georgian. În realitate numai capitala nu e. Mutarea parlamentului a fost facuta pentru a mai decentraliza și a mai decongestiona Tbilisi. Politicienii vin din când în când, participa la ședințe și pleacă înapoi la Tbilisi.

Cel mai cunoscut obiectiv al orasului este biserica Bagrati. Veche, cu multă istorie, impunătoare, renovată fără a tine cont de original prea mult. Al doilea obiectiv ca importanta este tot o biserică, mănăstirea Gelati, situată în afara orașului. Nu am vazut mare lucru, am ajuns noaptea. Din ce am vazut parea cam cavtoate celelate biserici vazute in Georgia pana acum (in afara de megacatedrala din Tbilisi).

Cladirea parlamentului.
Biserica Bagrati, atracția principala în Kutaisi.

Problema este că Georgia este plină până la refuz de biserici. După ce ai văzut 5-6-7 biserici este greu sa le mai apreciezi.
Georgia are o problemă cu religia. După căderea comunismului au luat-o serios pe calea fanatismului. Mai rău ca la noi, au câțiva “preasfintiti” extremiști cunoscuți la nivel național care instigă la ura față de alte religii și fata de oricine nu se conformeză. Unul din preoții faimoși susținea la o emisiune pe un canal TV național ca femeia e obligata sa-și spele soțul pe picioare. Băiatul care mi-a tradus îmi spunea ca la scoala iti iei bataie de la alți elevi dacă alegi opțiunea de a nu face oare de religie. O parte pozitiva a fenomenului e ca sunt prietenoși odată ce le spui ca ești ortodox. (Prima întrebare de obicei e clasica “de unde esti”, a doua “insemnă ca esti ortodox, nu?”).

Profesionism la locul de munca rar vezi in Georgia. Părintele se uita la un film de acțiune american. Absent, mai suna din clopoțel câteodată.

Kutaisi se afla în regiunea Imereti. De vizitat aici sunt canioanele Okatse și Martvili și peșterile Sataplia și Prometeu.
Okatse nu prea merita, Martvili cam da. La peșteri as alege Prometeu, Sataplia are și o parte kitsch cu dinozauri de gips. Poate fi interesant dacă aveți copii. Per total nici unul din cele patru nu este obiective de grad maxim sau pe aproape. Puteți zice ca a-ți văzut Georgia și dacă nu le vizitați.

Efectiv la asta nu știu cum sa ii zic fiindacă în România nu avem. ” Centru de informare și vânzare de bilete la una din atracțiile turistice. Georgia a construit multe din astea în ultimii 2-3 ani. Orice obiectiv mai acătării are acum gard, poarta și o clădire ciudata unde te încasează.
Canionul Martvili. cea mai interesanta atractie a zonei. Okatse, in foto de mai jos, e complet diferit de Martvili, poate fi  vazut doar de sus.

Celălalt oraș important din zona este Zugdidi. Este nod de tranzit. Drumurile spre Svaneti, Abhazia și Batumi trec pe aici. Zugdidi este capitala regiunii Mingrelia. Mingrelia nu cauta sa fie independenta dar are o istorie aparte în cadrul Georgiei plus limba proprie. Zugdidi se afla 12 km de granița cu Abhazia. Orașul a absorbit mulți din cei 200 de mii de refugiați etnici georgieni care înainte de conflict trăiau în Abhazia. Pe de o parte este cam suprapopulat. Pe de alta se observă clar ca este mai pus la punct și mai vibrant economic decât Kutaisi sau orașe similare.

Casa de familie georgiana. Dușumea, usi și ferestre  de lemn, pereți ca pe vremuri. Nimic de la Ikea.
Ursuleti, casetofoane, papagali bibelou… in orice casa georgiana le gasesti. Anii ’90 retraiti.

Obiective nu are în afară de palatul Dadiani. Familia Dadiani a fost o familie de boieri care aveau multe moșii în zona. Au fost foarte implicați în politică rămânând istoria Georgiei. Palatul e interesant, se află într-un parc și este deschis cam când are chef funcționara. Am fost în timpul programului dar era închis.

Palatul Dadiani. Frumos pe dinafara. Înăuntru – data viitoare dacă are chef muzeografa sa stea la lucru.

Zugdidi are un bulevard central ca toate orașele georgiene unde găsești cam tot ce ai nevoie. Pentru cei care merg în Abhazia e extrem de important să cumpărați ruble aici, pana în Sokhumi nu o sa mai găsiți casa de schimb. Dacă aveți mai mult de două-trei ore neapărat să vizitați restaurantul Mendzel, (“The Host”). Lumea lumea o sa vi-l recomande oricum dacă întrebați în oraș. E specializat în în bucătărie mingreliana și este excelent. Mancarea înainte de toate plus serviciul, decorul si preturile. Rar o sa găsiți in zona Europei asa raport calitate/preț.

Mămăligă georgiana. Se cheamă “mamalika” si vine amestecată cu ceva brânză topita.

Închei cum am început, cu aeroportul. Georgia a avansat mult, per total e bine dar surprizele sunt destule. Inapoi de unde am plecat, aeroportul din Kutaisi. Aerul condiționat nu merge. Afara sunt 35 de grade, înăuntru 40 si ceva. Lume e multa. Wizzair m-a avertizat ca dacă nu am cartea de imbarcare imprimata ma încasează. Cu mare efort și după multe căutări prin caldura am reusit sa o imprim. Acum îmi spune unul care e gardian ca nu e valida. Spune e impropriu zis, vorbeste cu mâinile. Nu știe o boaba de engleza sau măcar de rusa. Cum a ajuns sa lucreze cu mii de oameni în aeroport? Trebuie sa ma pun la coada enormă de la ghiseul liniei aeriene. Chestia cu imprimatul a fost asa, la mișto. Nu se poate intra la plecări dacă nu îți dau aia o carte de imbarcare ca pe timpuri.

Avionul  întârzie. Ecranele de afișat zborurile sunt negre, nu merg. Trebuie sa fim cu ochii în patru. Caldura din sala e sufocanta. Georgia a alunecat instant in lumea a treia. Asta e Georgia, oscilează mult dar pana la urma tot  ajungi la rezultat. Nu ma supăr, asta e, un preț adițional mic platit pentru doua săptămâni extrem de satisfacatoare.

Preturi:

Microbuz aeroport-centru Kutaisi 3.20 lei

Camera Kutaisi, hotel nou, bun, centru : 54 lei

Masa restaurant simplu local, gen autoservire, mâncare  georgiana – 11 lei.

Meniu McDonalds – 16 lei

Mâncare restaurant ff bun  (Mendzel), doua feluri plus desert și o bautura – 44 lei. Restaurant similar în București : circa 100 – 120 lei.

Bilet combinat la cele doua canioane și cele doua peșteri – 80 lei

Cartela 6 GB, net bun – 27 lei

 

Leave a Reply