Tbilisi, surpriza de la capatul Europei.

Din Romania spre Georgia nu exista zboruri directe. In mod normal se zboara prin Istambul sau Atena. Timp total de la urcatul in primul avion la coboratul din al doilea vreo 5-6 ore, pret de la 200 de euro in sus. Am aterizat devreme, viza nu trebuie, se poate intra si cu buletinul. Aeroport mic spre mediu si semi-modern. Casele de schimb din aeroport practica un curs euro – lari aproape rezonabil, lei romanesti nu accepta. Taxiul vreo 10 euro pana in centru. Autobuz direct spre centru este, expres nu. Adica are statii dar nu face ocolisuri. Pretul nesemnificativ, sub un euro. Problema mea e ca nu am avut bancnote mici. Dupa multe incercari nereusite de a schimba mi-a dat controloarea de la ea cateva monezi, echivalentul la un leu romanesc sa completez pentru bilet. Suntem in Caucaz, ospitalitatea incepe de la primele interactiuni cu oamenii.

Trafic relativ putin, e inca devreme, ajungem rapid  in zona centrala si ma cobor. Iau o cartela de telefon, preturi ca pe la noi, adica foarte ieftin. Intru in primul restaurant mai acatarii, clienti locali si de clasa medie se pare. Cer o omleta cu de toate. Dureaza ceva pana vine si nu prea arata a omleta, e coapta in ceva caserola la cuptor. O muscatura si ma bufneste rasul, e cea mai buna omleta pe care am mancat-o pana acum si am mancat cateva … Branza coapta de deasupra mi-o mai amintesc si acum. Ciupercile sunt ca alea de le aduce lumea din padure pe la mine prin sat. Georgia nu are rival la omlete…

Cazarea bună, la 25 -30 de euro hotel simplu și curat. Dacă vrei mai ieftin sunt o mulțime de hostele la 10 euro sau mai puțin. Totul în zona centrului vechi : cazare, restaurante, agenții pentru mersul pe munte. Atât autogarile sunt mai departe dar fără stress, metroul te lasă in față.

Tiflis, Tbilisi, T’bilisi. Numele s-ar traduce “locul cald”, in oras sunt cateva izvoare cu apa termala. Istoria e lunga si plina de invazii si lupte cum se cuvine unui oras mare de la intersectia Asiei cu Europa. Se poate citi online despre asta, eu o sa mentionez cateva aspecte mai speciale si indirect relevante din istoria recenta.

1921 –  Tbilisi este desemnat capitala republici sovietice Transcaucazia care cuprindea Georgia, Armenia si Azerbaidjanul de azi. Victorie maxima considerand marea rivalitate dintre georgieni, armeni si azeri.

1956 – proteste masive soldate cu morti importiva de-stalinizarii. La inceput am crezut ca nu am inteles bine. Cand Cehoslovacia si Ungaria incepusera cu primaverile de la Praga si Budapesta, respectiv, georgienii erau extrem de suparati ca Hrusciov denuntase crimele lui Stalin.

1991-92 razboi civil timp de doua saptamani in oras intre bandele mafiote pe fondul crizei politice. Intreruperi constante ale curentului electric si crize de toate felurile in prima parte a anilor 90.

2008 – parti din oras sunt bombardate pentru scurte perioade de timp de aviatia rusa.

2015 – inundatii, animalele de la gradina zoologica scapa, lei si tigri apar prin diferite zone din oras.

In ciuda celor de mai sus Tbilisi este foarte normal si calm, siguranta nu este o problema. Este impresionant cum un oras care a trecut prin atatea in ultimii 25 de ani poate afi atat de normal. Este o reflectie a caracterului georgian, sare de la o extrema la alta cu nonsalanta si absoluta normalitate.

Georgia are 3.8 milioane de oameni. aproape o treime din ei traiesc in Tbilisi. Orasul e situat pe dealuri si vai, raul Mtkvari il traverseaza. După ce vazut panorama  o data din vârful dealului e usor sa te orientezi.

Orasul vechi este mare si seamana cumva cu partile vechi ale unor capitale central europene, partea sovietica are ca peste tot blocuri inalte si bulevarde largi. Mai sunt si zone amestecate unde fiecare a construit in toate formele si cu toate materialele posibile. Cu stupoare am descoperit pe un deal si un cartier sat, cu gaini prin curti si caini pe lant, la 20 de minute de centru.

Un lucru este special la arhitectura din Tbilisi, balconul. Nicaieri nu am vazut balcoane ca aici. Pline de viata, frumoase, omniprezente, complicate, balcoane la balcoane… tot ce iti poti imagina la capitolul balcoane in Tbilisi ai sanse sa gasesti. O mentiune special pentru extensii, fac balcon la balcon. Am vazut poze si cu triple, balcon la balcon si la al doilea balcon au mai facut un mini-balcon unde tin… ce or tine, branza si sunca probabil.

Transportul în comun in oras este bun. Autobuzele noi în zona centrala, taxiuri dupa ureche, se pare ca fiecare care are o masina cumpara un modul taxi si se apuca de treaba. Metroul, bineinteles construit in epoca sovietica, are caracteristici…sovietice. Săpat la mare adancime, te sperii cand vezi capatul la scarile rulante. Eficient si foarte ieftin acopera mare parte din oras, practic toate zonele  ce conteaza pentru un turist.

Atractii sunt destule. Il consider oras de doua zile, trei daca vreti sa profitati mai pe indelete de bai si de restaurante. Centrul vechi cu stradutele medievale si cladirile interesante ar fi atractia peincipala. Fortareata Narikala situata pe un deal in centru ar fi pe locul doi. Baile publice pe trei. Biserica Sameba, megacatedrala echivalenta cu cea in constructie in Bucuresti, nu prea aveti cum sa o scapati. Arhitectura moderna este prezenta si ea si la fel, si sa vreti sa o evitati nu veti putea. Podul ”Always” ( seamana cu un tampon) si o cladire care ar trebui sa fie sala de concerte dar care sta neterminata de ani de zile atrag atentia in centru.

Un loc mai putin cunoscut este dealul Mtatsminda. Ofera o panorama chiar mai bunatdecât Narikala asupra si are resturante excelente. Despre toate atractiile puteti citi mai in detaliu pe net, ca de fiecare data eu nu intru in descrieri si detalii. Recomand băile, vinul si restaurantele. La capitolul restaurante profitati la maxim, raportul calitate plus varietate / pret nu cred sa fie mai bun altundeva Europa. Mai clar, cu sub 10 euro mananci excelent la restaurant frumos.

Tbilisi nu doar ca e principalul punct de intrare in Georgia, mai toata reteaua de transport a tarii trece pe aici. De asemenea drumurile și calea ferata spre Armenia si Azerbaidjan trec prin Tbilisi. Armenia nu are punct de frontiera deschis cu Turcia, trebuie ocolit prin Georgia pentru a intra în Armenia cu mașina.

Majoritatea transportului interurban se face cu microbuzele marshrutka. Daca vrei un pic mai mult comfort si sa ajungi mai repede exista taxiuri impartite. Astepti pana se umple si porneste. Sunt ceva mai scumpe ca microbuzele, in general spre dublu. Pe un loc in taxi pana in Kazbegi am platit 20 lari dupa negocieri (pret normal 30 lari). ( 20 de lari sunt 30 de lei pentru o cursa de 3 ore care mananca multa motorina din cauza diferentei de altitudine, nu e scump). A ajutat si faptul ca mi-am invatat lectia bine, am memorat  cateva fraze mai complicate in rusa sa-l intreb pe sofer detaliile cursei sI prețul a scăzut.

Tbilisi este practic capitala Caucazului de sud in prezent. Marea majoritate a vizitelor in zona implica trecerea pe aici. Si de nu ar fi asa ar merita o vizita, daca se vor infiinta zboruri directe low cost orașul ar deveni o destinatie “city break” si pentru romani.