Tara Bascilor, Camino del Norte.

Camino del Norte are trei zone distincte. Pais Vasco, Cantabria / Asturias si Galicia. Tara Bascilor e complet diferita de orice altceva, atat pe camino cat si in Spania in general.

20160904_173136.jpg
Corect spus. Nu e chiar Spania…

O mica recapitulare. Inceput in Franta, la 200 de metri de granita spaniola. Trecut prin Irun, primul oras din Spania, clasic oras de frontiera. Munti si dealuri pana la San Sebastian.

San Sebastian e al doilea oras basc ca importanta si marime. Frumos ca natura, marea si muntele,  bine planificat, foarte bogat, curat, cu o bucatarie extraordinara. Problema e ca nu ii prea place pe peregrini. Ziarul local zice ca de vreo 10 ani se tot discuta sa se aloce un spatiu pentru un albergo si nu se aloca. E un oras turistic cu turism de “gama inalta”, adica scump. Nu vor pelegrini care cheltuie 30 de euro pe zi. Pe moment e un albergo in ceva scoala de limba basca. Total improvizat, se doarme si pe terenul de handbal cand se umple. Dupa San Sebastian camino continua aproape de mare. Deba si Zarautz sunt statiuni de mare, frumoase, plaje bune. daca aveti timp alocati o zi pentru una. O sa fiti turigrino dar merita. Pana in Deba sunt inca doua etape, frumoase, cu mare. Dupa Deba o ia spre intrerior. Aici se schimba treaba. Si ca natura, si ca societate. Apar dealuri, muntii sunt vizibili, se merge prin padure. Urcari si coborari. Sunt sate mici, cateva zeci de case. Multe case izolate, case tipice basce, numite caseiros. Limba basca se vorbeste din ce in ce mai mult.

20160901_142938.jpg
Gata cu marea. Alta treaba. Unde e spania arsa si prafuita de dincolo de munti?
20160831_102157.jpg
Case razlete, animale multe, caini peste tot. Unul nu am vazut vagabond sau lasat aiurea. Zero probleme, chair ma intreba cineva daca e problema cu cainii pe camino asta.
20160901_102924-1.jpg
Casele basce. vechi de sute de ani. Mereu trei etaje. jos animalele, la primul oamenii, sus porumbeii.  Asa era pe vremuri, acum tara bascilor e zona cu cele mai scumpe case din toata Spania.
20160901_123415.jpg
Au o obsesie cu florile pe case. In cazul asta si pe langa.

Markina  e un orasel frumos, o biserica extraordinara. Guernika e faimos, in 1937 l-au bombardat franco si aliatii pana nu a mai ramas nimic. In guernilka nu e albergo municipal. Pana aici totul a fost cu donatie. Aici 18 euro, albergo e detinut de un roman si are angajati romani. orasul oricum are un procent considerabil din populatie de origine romana. Cam scump zic eu dar e bine amenajat, curat si are mic dejun bun. Guernika are doua muzee bune, unul etnic basc celalalt despre bombardament. E capitala spirituala, centrul culturii basce. rezistenta fata de sistem e mai puternica ca oriunde. ETA nu mai e activa dar ” armele sunt ingropate in munti ” imi explica un basc in Barcelona inainte sa plec. Principala revendicare acum in legatura cu bascii inchisi in Spania, prizionerii politici mai ales. Peste tot postere  cerand eliberarea sau aducerea lor mai aproape. Statul spaniol are o politica de a-i tine cat mai departe de rude si prieteni. Aici ma refer la cei inchhisi pentru activitate politica, pentru vorbe practic,  nu la cei cu atentatele.

20160831_201439.jpg
Postere despre independenta si prizioneri. Africani, mult mai multi decat media in Spania, in zona. Putini pachistanezi, putini chinezi fata de restul Spaniei. foarte putini sud americani.
20160901_105527.jpg
Spania are prizioneri politici. Treaba e ca ii pune in puscarii cat mai departe de tara bascilor. Pentru asta e mare protest.

Dupa Guernika sate si case extrordinare din nou. Vaci si oi parca scoase de la masina de spalat peste tot. Zona are o obsesie cu calitatea mancarii. Toata lumea are o mini gradina ecologica. Peste tot semne cu pastratul curatenie ca nu cumva sa se contamineze mancarea vacilor si implicit laptele.

20160901_102723.jpg
Industrie alimentara mare. Obsesie cu calitatea. Nu am vazut o vaca sa nu arate perfect.

Dupa o saptamana de mers, cu greu , peste un deal enorm, se ajunge in Bilbao. “Bilbao e intr-o gaura”, ne zicea un basc. Si asa e, intr-o vale lunga, trebuie sa treci un deal enorm sa ajungi si altul sa iesi. Bilbao a fost un oras pur industrial. Mai rau chiar, siderurgic, poluat la maxim. atat de bine l-au reconvertit ca a ajuns simbol si de regenerare urbana. Din toata lumea vin aici sa vada cum se poate reface un oras. Din romania sigur nu au venit sau au venit ca vacanta. Muzeul Guggenheim e atractia principala. De afara e extraordinar. Inauntru….eu cred ca 99 la suta din oameni nu au habar de nimic din ce e acolo. Niste instalatii facute din ce arunca lmea la container cand face curat in pod. Eu m-am pus pe o banca cu spatele la expozitii si m-am concentrat in a ma uita la fetele oamnilor…  Mi-au atras atentia trei sculpturi de Brancusi. Nu pot sa cred ca pentru o sculptura ca alea romania cheltuie zeci de milioane.

20160904_154849_001

20160904_132426.jpg
Muzeul Guggenheim. Succes total, financiar si urban.

20160904_131119.jpg

Contrar la ce se crede deobicei muzeul e facut cu bani publici. Nu a venit nici un miliardar  filantrop american sa le faca muzeu. Fundatia Guggenheim se ocupa de administrare si expozitii si e platita pentru asta. Succes total, guvernul regional basc si a scos banii in primii trei ani din taxe. Vreau sa vad si eu cum scoate Romania 12 milioane de pe urma la sculptura aia.

Orasul vechi e frumos , orasul nou la fel, sunt tot felul de lucruri de facut. O pauza de o zi e perfect justificata. De mancare nu mai vorbesc, excelenta, atata ca restaurantele sunt inchise mare parte a zilei, siesta si pauza si tot ce vrei. In Bilbao am mancat cea mai buna mancare vegetariana in afara indiei. Restaurantul se numeste Garibolo, e in centrul vechi. un meniu complet 13-15 euro.

20160905_085400.jpg
Bilbao e intr-o vale. Totul e conectat con “la Ria”.

O treaba care se observa e pasiunea pentru sport in general. Alergatori, ciclisti, lume jucand pelota – peste tot. De sportul in scoli nu mai vorbesc. In afara scolii cred ca nu e copil in care sa nu fie bagat la cel putin  un sport. La 2 milioane de oameni au 4 echipe in la liga. Adica de 4 ori mai mult decat media, cum spania are 40 de milioane si la liga 20 de echipe.  Eibar e cel mai mic oras care a avut echipa in La Liga vreodata. Un pic mai mare decat Caracal. Un proprietar de bar la o bere imi povestea cum  abia asteapta sa isi castige independenta si sa faca echipa nationala. Sunt si eu curios sa vad unde poate ajunge in fotbal o tara de 2 milioane de oameni.

San Mames e stadionul lui Athletic Bilbao. Auzeam mereu la radio cand se transmitea etapa ca e special. E cel mai valabil stadion pe care l-am vazut pana acum. Nou Camp, Bernabeu, Mestalla veche sunt niste hodorogituri in comparatie. Arhitectura extraordinara, tribunele foarte aproape de gazon, scaunele toate un rosu aprins, atmosfera. Athletic are cei mai dedicati fani. N-am mai vazut o zona unde un procent mai mare de oameni sa poarte tricoul echipei pe strada intro- zi oarecare. De copii nu mai vorbesc. Peste tot steaguri, pe orice fereastra abtibilduri, in orice bar tricouri si steaguri agatate. Se pare ca Atlhetic da voie sa se foloseasca stema la liber. Spre deosebire de Barcelona unde orice bar care pune un steag primeste scrisoare de la club.

20160904_110205.jpg
San Mames.

Mergeam cu un catalan si ala s-a apucat sa faca misto de niste copii care purtau tricoul lui Atlhetic si se jucau cu o minge. Cum ca nu au castigat nimic, ca Messi si Barsa …aia l-au lasat un timp, nu au zis nimic. Pana la urma unul de vreo 7 ani, a explodat, mai sa sara la bataie, ” daca sunteti asa de tari hai sa facem un meci, acum, aici…” Daca nu eram mort dupa atata mers il faceam.

Albergo din Bilbao e foarte prost pus. Ultimul rand de case la iesire pe varful la un deal. Multa lume ia autobuzul sa ajunga la el, eu zic ca asta e trisare, fie si doar 7 km ori faci Camino tot ori nu.

Vorbind strict de Camino, partea basca merita facuta oricum. Cel putin pana la Bilbao.  Si daca nu vrei sa faci Camino, ca o iesire in natura de o saptamna, merita. Marea, plaja, muntele, treburile tipic de basci, mancarea…Merita. daca ar fi fost  strict de mers, de hiking ar fi fost cel mai frumos segment atat de pe del norte cat si in comparatie cu cel francez.  Semnalizarea in regula, si ea mai buna ca pe rest. Albergos la fel, in afara de guernika toate cu donatie si destul de bine dotate. O particularitate e ca toate, absolut toate in tara bascilor si nici unul altundeva au centrifuga. Adica iti speli hainele de mana si le bagi in aia care ti le invarte pana le scoate aproape uscate.

Practic daca nu ai bani poti face toata zona basca fara sa platesti ceva pe cazare, doar sa poti sari Guernika. Nu recomand asa ceva dar e bine de stiut.

Etapa Bilbao Pobeña, ultima in tara bascilor e cea mai proasta. Zona extraordinar de industrializata, orase complicate ca Barakaldo, aici m-am pierdut si am ajuns la mall, parcarea de la ikea e enorma… Semne cand si cand,  nu te duce in linie dreapta, te croseteaza de colo pana colo sa evite autostrada si zonele industriale. O mare parte e pe sau pe langa o pista de bicicleta. De intersectii si sensuri giratorii care trebuie trecute…nu mai zic.

20160905_125920.jpg
Etapa grozanica. Asfalt , masini , lipsa marcajelor, intersectii imposibile.

Cam doi din trei  peregrinos o fac cu autobuzul. Treaba s-a confirmat in Pobeña unde am prins antipenultimul loc in albergo desi an mers repede si focusat. Daca nu era de autobuz eram in primii 5.  Pobeña frumoasa, se poate face plaja. Imediat dupa Pobeña Camino trece in Cantabria. Cantabria si Asturias, urmatoarea postare.

 

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *