Senegalul de zi cu zi. Prin Sahel din Dakar la Sant Louis.

Călătorului îi stă bine cu drumul. Am stat in Dakar mai mult decat am plănuit. Timpul flexibil si abundent a fost motivul, nu neapărat frumusețea orasului.

Taxi si la ”gara rutiera”. La autogara mai pe românește. Transportul dintre localitati se face in principal cu niste masini numite sept-places. Mai toate sunt Peugeot 504 vechi. Pe langa cele cinci locuri normale mai au două pe o bancheta care practic e in portbagaj. Cele două locuri in plus au mai luat din volumul portbagajului. In consecinta toate masinile au bare pe plafon. Pe barele acelea duc multe sute de kilograme. Nu doar saci cu produse agricole si televizoare. Animale, canapele, frigidere… De multe ori e inexplicabil cum rezista la atata greutate, cum nu colapseaza. 

Regina Sahelului. Africa de vest e de neimaginat fară 504. Interesant e sa vedem cine ii va locul acum ca nu se mai fabrica in varianta aceasta, preferată de africani.
Nu am reusit sa obtin locul din fața desi am vrut sa plătesc si dublu. Pretul pe loc e fix pentru toata lumea. Bagajul se plateste separat si diferit, strainul plateste mai mult deobicei.

Insist asupra la “sept-places” pentru ca sunt de departe mijlocul de transport interurban cel mai frecvent, de multe ori unicul. Care o sa mergeti in Africa de Vest o sa aveti de a face cu ele.

Africa e traversată doar de doua sosele de la nord la sud. Una in vest pe langa Atlantic si una pe coasta de est. Comparativ, imaginati-va Europa cu doua sosele de la nord la sud, una legand Anglia si Portugalia si alta Russia cu Armenia si ce e pe acolo. Sosele cu o banda si cu gropi. Intre ele nimic. Din Dakar o luăm pe autostrada cu plată care vine de la aeroport. Apropo de aeroport, e nou construit, mare si menit sa fie principal nod de lagatura pentru Africa de vest. Senegal are ambitie…

Imediat dupa aeroport se construiește o noua capitală. Țara e suprapopulata deja si are rata creștere extrem de mare. Dakar atrage multa lume si la rândulu lui e dens populat si in crestere. Mai marii tarii s-au săturat de aglomeratie si trafic si au decis sa faca o capitala nouă la 60 de km de Dakar. Diamniadio, un sat oarecare, a fost ales. Din sat cu bordeie a ajuns la zgârie nori si mall-uri. Mai totul făcut in cooperare cu China. Treaba progreseaza, rămâne de vazut dacă destulă lume ”bună” va decide sa lase Dakar pentru Diamniadio.

Asa ar trebui sa arate noua capitala. De construit se construieste, unele din blocuri sunt gata si arata ca in poza. Ca o sa fie  reodata ca in imagine – ma indoiesc. 

După Diamniadio treaba se schimbă. Zona betonată, urbanizatată lasa locul satelor clasice. Nisipul si deșertul sunt mult mai vizibile. Incepe Sahelul adevărat. Sahelul e zona de tranzitie intre Sahara seaca si Africa verde. O fâșie de pământ care traversează Africa de la est la vest, lată de circa 1000 de km. In arabă insemnă chiar asta, margine – marginea Saharei. Peste tot e nisip dar cresc tufișuri si ierburi care reusesc sa supraviețuiască. La prima vedere e greu de crezut ca așa pământ poate susține viața. Nu doar ca o susține, viata e in explozie. Sahel e zona cu cea mai mare creștere de populație din lume. Aici se afla Niger, țara unde femeia da naștere de zece ori in viața ei, in medie. Fundul clasamentului la orice indice de dezvoltare umană sau economică conține țări de aici. Niger, Mali, Sudan… Tot de aici vin majoritarea migrantilor africani pe care ii  vedem traversând cu bărcile in Europa.

Sat tipic din Sahel. Putina vegetatie dar e destula sa susțină aimalele domestice si implicit oamenii.

Jumatatea nordică a Senegalului e in Sahel. Nisip peste tot si sate de case mici aruncate la intamplare. De multe ori satele par a fi făcute peste noapte pe terenuri unde inainte isi puneau nomazii corturile. Nici o logica, nici un plan urban. Caprele si niste oi care arată cumva a capre sunt omniprezente. Caprele alături de pește si arahide tin țara hrănita.
Cu cât mergem spre nord cu atât scade vegetația. La fiecare 50 km se observă clar diferența. Mai puține tufișuri, mai mult nisip, tot atât de multe capre.

Street food, cum se zice pe la Bucuresti. Restaurant de pe marginea drumului in nordul Senegalului. Practic singura optiune pentru mancare pe sosea.
Magazin ine Sahel. Nu prea ai ce cumpara dar de foame cumperi orice.

Mergem in linie dreaptă, direct spre nord, paralel cu oceanul. Tinta e Saint Louis.
Saint Louis este al șaselea oraș ca mărime în Senegal dar e de departe cel mai important oraș turistic și istoric. Tipic colonial, a fost capitala imperiului francez în Africa. Este considerat într-o clasă cu Salvador Bahia din Brazilia, New Orleans si Cartagena, Columbia, orașe coloniale de clasă mondială.

Situat 320 km nord de Dakar a durat cam jumatate de zi să ajungem. Viteza medie a aceeasi ca in Romania desi pe toata durata calatoriei am avut o capra deasupra masinii. (Care capră s-a mai zbătut, a mai bătut cu picioarele in plafon dar a ajuns întreagă la destinație. Daca era ceva proprietarii aveau cuțit si sac de plastic la ei, o operau frumos in stilul halal pe marginea șoselei).

Capra de pe masina noastra.

In Saint Louis treaba se schimbă radical față de Dakar. Saracia e mai prezenta, dezorganizarea la fel. Ma gandesc cum o fi prin alte părți considerand ca acesta este al doilea cel mai bogat si educat oraș al Senegalului.
Haos total in autogară. Iau un taxi care nu cred că o să meargă 500 m fara sa se rupă. Nu am de ales, toate sunt bombardate. Ajungem totuși la destinație, pensiunea de pe Airbnb o găsim cu greu întrebând din om in om. 30 de euro pe noapte si nu e in zonă turistica. Un hotel normal de turiști e in medie 60. Senegal nu e ieftin. Partea bună e ca e la standard și gazdele sunt extrem de amabile.

Taxiul arată a taxiu dar nu e chiar intreg…
Nu a fost nevoie sa actionez manivela, aerul conditionat sufla la maxim… (Vise) …

Orașul este dominat de două insule lungi si strâmte legate prin poduri de continent. In partea veche străzile sunt făcute cu un plan. Sunt multe clădiri coloniale impunătoare care s-au pastrat. Cel mai important obiectiv e un pod conceput de Gustave Eiffel. Istoria podului implică si Romania. Se pare ca a fost conceput pentru trecerea Dunarii la Cernavoda si ca trebuia sa se numeasca podul Carol Întâi. Cumva statul roman s-a răzgândt si compania franceză a folosit designul si materialul preasamblat pentru proiectul din St. Louis.

Orașul e fascinant la prima vedere. Ies la plimbare pe străzi. Se vede o prosperitatea noua si ciudata, stridentă. Sursele de bani sunt două, turismul si migrația. Emigrantii, ca pe la noi, se intorc si vor sa demonstreze. Casele de senegalezi întorși sunt multe și spectaculoase. Sunt strazi unde parca esti la Certeze in Maramures. Fiecare a vrut sa intreaca vecinul.

Unul dintre cei mai de succes top manta din Barcelona. Top manta e business-ul cand pun păturile si vand de pe ele ochelari si genti. Senegalezii monopolizeaza tipul acesta de comerț in toata Europa. 

Marea domină și in Saint Louis. Este extrem de frumos la plajă numai că e o mizerie cum n-am văzut nicăieri. Filipine cade pe locul II la distanță mare. Casele distruse sunt in contrast total cu imaginea de paradis tropical data de mare.

Vamos a la playa. Conceptul de plaja nu exista in Senegal, nimeni nu sta pe plaja la bronzat . In mare se baga doar cu treaba gen pescuit sau daca e foarte mare caldura.
Fara comentarii.
E capra nu vitel.

Pe străzile de lângă mare e un haos total. Aici a fost cartierul colonistilor, partea buna a orasului. Dupa plecarea francezilor fiecare a ocupat ce a putut. Aici se traieste in libertate. Străzi închise dupa cum au vrut vecinii, culmi de rufe intinse de pe o parte pe alta a strazii blocand traficul, țarcuri cu găini pe trotuar, capre legate pomi si țevi… Sunt mii de capre peste tot, capre și oi. Haos la nivel indian, la nivel cu cele mai grave parti ale Indiei. In afara de strada principala nimic nu e asfaltat sau pietruit. Un strat de nisip de cativa centimetri grosime tine loc de asfalt pe orice strada.

Cel mai marcant lucru nu e haosul ci densistaea copiilor. In cartierele sarace se pare ca lumea se reproduce, nu se preface. Peste tot e ca atunci cand sună soneria la scoala. Plin de copii. Oriunde merg ma opresc si ma uit la meciurile de fotbal improvizate. Pe strada, pe plaja, pe orice câmp. Am vazut tot felul dar ca aici nu. Pe un teren cât unul de tenis de câmp se joacă un meci de 50 la 50. A se intelege 50 jucatori intr-o echipa… Nu au uniforme, bineinteles, nu se stie care sunt cu care in echipă. Cand degajează portarul mingea nu reuseste sa cadă vreodată, totdeauna o ia cineva din aer. Cand e pe pamant rar o poti vede intre jucatori. Mi-a luat cateva minute incercarea de a determina cati sunt pe teren. Am impartit terenul in opt patrate si rapid am numarat cati sunt pe un patrat. Mi-au iesit 12 copii pe patrat, 96 in total. 

Strada tipica.
Fiecare a pus culmi pe u de a crezut. Si nu numai culmi. Daca vine o masina se paga printre si pe dedesubt.
Singurul loc de joaca amenajat pe care l am vazut in două saptamani in Senegal.

In afara de zona coloniala atractie mai e portul pescarilor. Pescuitul este si aici baza economiei. Spre deosebire de Dakar e la scară mai mare. Bărcile sunt mult mai lungi, echipajul e format din angajați externi nu doar din membrii ai familiei. Pestele prins e destinat in mare majoritate piețelor externe. Coasta senegaleză e cunoscuta pentru bogatia bancurilor de peste. Barcile de 10-15 metri lungime vin incărcate. Captura e pusă in lăzi si transportată de hamali la camioane mari care stau parcate la 50 de metri de țărm. Întregul proces e fascinant, zarva, strigăte, negocieri. Trei ore am stat si nu m-am plictisit.

Nu exista protectie a faunei acvatice. Rechinii sunt prinsi in plase si aruncati pe mal, nu prea folosesc la nimic, lumea nu ii mananca.
Hamal in port… o meserie extrem de grea. Cară lazi de cateva zeci de kg pline cu pește pe cap. Sângele de la peste se amestecă cu apa si curge pe ei.
Șefa si angajatele. Feminismul sta bine in porturile senegaleze. Femeile sunt intermediari, contabili, engrosiste, etc.

Saint Louis e oras de petrecut 2-3 zile. Pentru mine a fost prima experiență tipica de oras din Africa de vest. Dakar a fost prea avansat si modern.

La drum din nou. Imediat la nord de Saint Louis urmeaza Mauritania. Inca o dată o altă Africa… Africa neagră lasa locul Africii arabe.

Leave a Reply