Favele. Cartiere “unde se omoara aia” si de unde provin mai toți fotbalistii brazilieni (daca e sa ne luam dupa ilustrii comentatori de fotbal romani). Vazusem de toate prin Rio mai putin favele. Cu decisul e greu, sunt multe favele si de multe feluri, prea diferite sa poti lua o decizie logica asa din scurt.
O cunoscuta mi-a dat whatsapp-ul unui prieten de-al ei despre care imi zisese scurt ca “e politist si lucreaza mai mult in favele”. Daniel dupa fata e un brazilian tipic, pare hipster din zona sud a lui Rio. Brunet, barbos si cu ochelari cu rama groasa, numai polițist nu zici ca e. Ii zic ca nu pare si bufneste in ras. Scoate o legitimatie care pare foarte oficiala si pe care scrie ca e profesor de istorie. Asa au decis cei de la resurse umane. Dupa fața iti fac o a doua identitate. Niciodata nu zici ca esti politist nici macar cand te opreste politia pentru viteza si vrei sa scapi de amenda. Nu se stie care e politie adevarata care nu. De multe ori soldati ai dealerilor se imbraca in politisti. Daca te afla ca esti politist adevarat risti sa fii sechestrat si torturat inainte de a fii omorat. Imi spune de o fata de la ei din sectie care a fost omorata asa. Ca sa para si mai credibil in masina tine doua carti de istorie.
Iesit din liceu s-a bagat in armata si in paralel a facut facultatea de drept. Ambele au fost plictisitoare. “Brazilia e mult mai puternica decat toti cei 10 vecini pe care ii are la un loc, armata e plictiseala totala “. Politia e exact invers, actiune la maxim. A dat examen, a intrat si avansat, acum e inspector. Lucreaza in haine civile, in favele si numai actiuni speciale. Il intreb cat de periculos e si imi zice ca acum nu mai e, a fost la inceput cand era prea dornic de actiune. Ii zic sa mi dea exemple. Spargere in ceva casa de favelados, cel mai important lucru furat un televizor. Merg 8 politisti in doua masini, foarte putini pentru o interventie in favela. Intra sa ia amprente, etc si sunt inconjurati de “armata” traficantilor. Lupta cu automate pana vin intariri, intariri insemnand o mini-armata de politisti, asistata de blindate si elicoptere. Imi arata poze dintr-un asediu asemanator dar mai recent. El cu niste colegi stand la o fereastra cu un automat scurt in maini indreptat spre o cladire de vizavi. Toti in civil, unii cu cagule pe fața, altii fara. In general porti cagula daca traiesti aproape de favela in care esti in misiune in ziua aia, imi explica. Trecem la un video cu elicopter practic stand fixat in aer deasupra favelei. Se aud focuri de arma, camera lasa elicopterul si se duce spre pamant unde un caine comunitar alb se joaca de parca nimic nu s-ar intampla. Ai zice ca e Afganistan daca nu s-ar vedea conturul lui Rio in departare. Greșelile tineretii imi zice. Cheia e in numere. Cu cat mai multi politisti in echipa de interventie cu atat mai bine. Acum are doar misiuni speciale, 2-3 “entradas” pe luna. Minim 250 de politisti intra, 10 blindate si 2 elicoptere. Intra sa curate o zona, sa o “pacifice”. De prins capi de retele e aproape imposibil in favela insasi. Au armata cu santinele si paznici si favela e oricum un labirint. Ii prind cand ies in oras, la restaurante si cumparaturi si cand se duc pentru “business” in alte favele. Si atunci e greu ca mor oameni de pe strada, victime colaterale.
Alta treaba intresanta e cand “armata” unei favele invadeaza alta favela. Pana la 100 de “soldati” se pornesc in masini noaptea si intra in lupta cu arme de foc cu armata favelei rivale, totul pentru teritoriu si control al comertului cu droguri. Îmi imaginez cum ar fi sa invadeze Pantelimon pe Berceni. Politia ii lasa 2-3 zile sa se autoelimine. Majoritatea sunt baieti tineri si din familii problematice, mor degeaba pana sa implineasca 20 de ani. Banii si apartenenta la o comunitate sunt motivele. Cel mai de jos, ala care livreaza la domiciliu, asa numitul “vapor”, castiga 3-4 salarii medii lunare. (Jargonul meseriei e interesant, “vaporul” livreaza de la depozit la domiciliu, cel care aduce cocaina din Bolivia la Rio se numeste “mula”, măgar. Diviziunea muncii este extrema, oameni specializati pentru orice actiune. (Au pana si macelari, “açougueiros”, aia care transeaza si fac sa dispara cadavrele rivalilor sau sechestratilor). O problema e cu “vapoarele albe”, tineri albi care nu au nimic de a face cu favela dar care se apuca de livrat. Sunt preferati de dealeri fiindca au acces la zonele bune ale orasului. Majoritatea consumatorilor de drog scump sunt albi si instariti, locuiesc in zone unde nu e usor pentru un tanar favelado negru sa intre. Salariul bun si reducerile la drogurile pentru consum propriu atrag si albi din cartiere si familii bune. Pentru cei din favela unul din cele mai dorite lucruri si semn ca sunt implicați in trafic e faptul ca au o motocicleta scumpa, masini nu cumpara ca nu prea incap pe strazile de favela.
Droguri, droguri si iar droguri, cuvantul apare in fiecare fraza. Rio e centru de distributie, vine marfa din tarile andine si se imprastie in toata lumea. De asemenea se consuma si local, zona sud, de bogati, dupa cum ziceam anterior. Ideea e ca drumul de la dealer la consumator sa fie cat mai scurt. Cu cat mai scurt cu atat mai putin probabil sa fie cu probleme. De aceea favelele apropiate de zona bogata, sud, sunt cele mai implicate in trafic.
Il intreb de familia lui, cum se impaca cu meseria. Parintii de clasa medie, proprietari de agentie imobiliara, s-au obisnuit cu situatia. Gagica la fel, e ziarista la O’Globo, unul din cele doua mari ziare braziliene si vede si ea destule. Apropo de asta, sunt beneficii sa fii politist in Rio, fata are 23 de ani, (el 35), si arata ca o regina de baterie de la defilarea de samba. Apropo de beneficii, salariul e bun dar nimeni nu se baga in asa ceva pentru salariu. Ori din principiu si dorinta de aventura ori cu cu speranta de imbogatire rapida. E multa coruptie in politie, multi politisti care vor sa obtina un pont despre familia unui traficant si sa sechestreze unul dintre membri. Pretul e mare, un milion de reali, 300 000 de euro, pentru eliberare e comun.
Discutia a fost de vreo 3 ore desi ma gandeam ca va dura o jumatate de ora. Mi-a recomandat sa merg in Rocinha, cea mai mare favela si ca suprafata si ca volum de droguri tranzactionate si in Vidigal, favela cu cea mai buna pozitie geografica. Cele mai periculoase si de evitat – Pedreira si Alemao, amandoua mari, cunoscute si in conflict in perioada aia.
A venit ziua z, mersul in favela. Dupa cele auzite si dupa pozele si filmele vazute in telefon la Dani imu era un pic de teama.
Leblon e ultima suburbie la sud de Rio, foarte dorita, exclusivista cum s-ar zice pe la noi. Pe harta pe deal se vedeau Rocinha si Vidigal, urmand imediat. Am stat, m-am gandit, am vazut oameni facand jogging pe acolo si m-am urcat intr-un un autobuz ce mergea in directia aia. Treci pe sub un pod si de la cartier de lux esti direct in favela Rocinha, cea mai mare din America de sud. Sub pod vreo 4 taxiuri motoreta facandu-mi semn ca daca vreau sa urc.
Arat a carioca, neras, in maieu si cu havaianas. Nu am camera sau rucsac de turist. O sa am casca pe ca, nu ma vor vedea aia oricum prea bine. Arunc masca de carnaval sa nu atrag atentia.
Cu alesul motoretei e mai complicat. Am lasat vreo doi sa ia clienti, a treia in coada era o femeie. Ma gandesc ca aia nu m-o fi ducand intentionat sa ma jefuiasca cineva. Pe de alta parte nici nu o vad ducandu-ma unde e mai autentic si nici fugind cu mine pe motoreta urmarita de favelisti. Zic pas, urmatorul e unul mai gras si cu fata de familist la vreo 35 de ani.
Vorbesc cu el, zice ca nici o problema stie bine favela si cunoaste lume. E de acord cu un tur, aranjam pretul, imi zice ce trebuie sa fac (nu poze aiurea) si pornim. Daca e ceva i-am memorat numarul, fața si tot. Favela e pe deal si incepem sa urcam din prima. Pare un cartier construit la intamplare ca oricare altul. Case facute dupa cum a avut fiecare gustul, strazi laterale extrem de inguste, lume multa. Multi tineri stand si facand nimic pe la coltul strazii. Rodrigo incetineste si se saluta scurt cu diferiti politisti, paznici si baieti care stau la colt. E clar ca nu e un loc ca oricare altul. In rest totul normal, copiii se joaca pe strazi, o suma de mici restaurante si magazine. Caini vagabonzi cam ca pe la noi. Lume in sandale misunand de colo-colo.
Ajungem sus pe deal. Privelistea e incredibila. Se vede toata zona sud, marea, muntii. Case dezastru facute pe terenuri de milioane de dolari. 30 de metri de la bogatie extrema la saracie. Jos in vale case de milioane de euro construite parca intr-o gradina botanica.
Majoritatea locuitorilor sunt pura clasa muncitoare. Oamenii lucreaza jos in Leblon, Copacabana. Am fost uimitde câta lume din favele munceste sau incearca sa faca o mica afacere. Mai tot ce e vanzator ambulant pe plajele faimoase si in centru provine de aici. Alta treaba este cu hosteluri si baruri pentru turistii doritori de senzatii mai tari. In Vidigal este un astfel de hostel si o terasa enorma, plina de albi. E undeva intre ridicol si dezgustator sa vezi haita aia de backpacker- anglo, adusa in varful dealului cu masini, stand pe acoperis ca intr-o cusca si bând bere privind la lumea din favela.
Turismul de favela. Cteva zeci de anglo stand pe bloc ca intr-o cusca la gradina zoologica, band beri si facand poze de Facebook. Saracie in favele este dar nu extrema, ani lumina fata de ghetourile din Manila sau Mumbai. Violenta este dar nu o vezi, favela pare un cartier complet normal daca nu ai de a face cu drogurile. Turisti morti apar foarte rar si cand apar sunt extrem de mediatizati. Nu recomand sa mearga cineva de capul lui in favela dar nici sa evite. Per total nici pe departe atat de periculos si senzațional cum crezusem, cu exceptia la privelistile incredibile si pozele lui Dani.