Oman. Deșert, autostrazi, o megamoschee si cam atat.

Oprirea intre avioane, asa numitul stopover pare sa fie motivul  nr. 1 de a vizita Oman. Oman Air a băgat o suma de zboruri din Europa în ultimul timp. Am decis sa iau câteva zile sa vedem despre ce e vorba. Aterizarea la 7 dimineață. Viza fără probleme, (on arrival), pe aeroport. Plătești echivalentul la 12 euro cu cardul sau 15 euro în efectiv și gata viza pe 7 zile.
Prima surpriza, cetățeni lucrând tot felul de munci pe care  nu le-am vazut făcute de cetățeni nicăieri în Golf. De la închiriat mașini, la restaurantele din aeroport – pana și taximetriștii sunt din Oman. Mai târziu am aflat ca toți taximetristii sunt din Oman, prin lege. Statul are programe  de punere a cetățenilor a lucru și se vede. Treaba are și efecte secundare. Un exemplu, persoana de la rezervări la Oman Air nu știa ce e ala stopover când am trimis mesaj cerându-i informații. Sunt și o mulțime de străini lucrând, marea majoritate a forței de munca, cu Indopak și Filipine în frunte, dar nimic ca in Dubai  sau Qatar unde veci no o sa vezi unul local făcând kebaburi.

Dacă nu închiriezi mașină alternativa sunt taxiurile astea. Le găsești în general pe lângă rampele de intrare pe autostrada. Taximetriștii toți din Oman, engleza știu cat de cat. Dacă vrei sa împărți taxi, sa mai ia pe drum pe cineva zici extra. În cazul asta iese ieftin.
Care trebuia sa ma aștepte de la compania de închirieri de mașini nu a venit. Poate ca era prea devreme, zi de weekend la ei. După telefoane și o ora jumătate a apărut super relaxat ca și cum era normal.
In mașină și pe drum. Surpriza, în  trafic politețe si prudenta maxime. Mașini normale, rar ceva foarte scump. Băiatul de la inchirieri mi-a zis ca s-a scumpit benzina mult, acum este circa 1.80 lei pe litru.

Cu un real omanez am luat 5 litri și ceva. Și era scump, lângă aeroport.
Decenta dar totuși e o tara din Golf. TFSI dar 5.0, cat e taxa de înscriere în România. 

Mascat e orașul care nu e. O adunatura de clădiri situate pe bucăți de teren cat terenuri de fotbal, legate intre ele de autostrăzi. Este enorm, nu are nici o logica, nici un fel de planificare urbana. Care pe unde avut pământ  a construit ce a crezut de cuviință pe el. Surprinzător e ca nu are  clădiri înalte, nici vorba e zgârie nori.

“Orașul”. Nu se poate merge pe jos. Loturi enorme goale peste tot. Distante imposibile, trotuare inexistente. Cum poți sa ai turism în condițiile astea nu știu.
De văzut … moscheea sultanului Qaboos, mare și cu candelabru și mocheta de cartea recordurilor și cam atât. Impresionanta  dar impersonala, rece și mare era buna o bicicleta sa vizitez toată incinta.

Moscheea Sultan Qaboos. Covor și candelabru de cartea recordurilor. Cea mai mare atracție.
Altceva, palatul sultanului, interesant ca arhitectura și zona mai veche a orașului, Mutrah corniche, singura unde se poate merge pe jos. Ar mai fi o pereche de muzee și opera dar și alea parca sunt construite sa aibă și Mascat ceva obiective.

Palatul Sultanului Qaboos. Palatul și moscheea, ca întotdeauna în tari mai putin progresiste, sunt principalele obiective. Cu groaza ma gândesc ca și în București va fi asa când or termina catedrala.
Din Mascat am luat-o spre interior. Desert pur, unu la mie din suprafața tarii e cultivabila și se vede. Condusul prin deșert a fost cea mai plăcută experienta în Oman. Deșert, sate ciudate cu case aruncate la întâmplare pe nisip, munți fără nici un pic de vegetație.

11/6/16

Orașe cum nu am mai văzut. Case aruncate ca din avion în deșert. Nici un pom sau fir de iarba. Porți enorme la fiecare casa, multe parca din videoclipuri cu manele.
Peste tot indieni și pakistanezi, par mai multi decât sunt pentru ca doar ei erau afara muncind și mergând pe jos ziua în amiaza mare.  Am vorbit cu câțiva  indieni. Munca  este dar mai prost plătiți ca oriunde  în Golf. Exista salarii și de 200 de euro la 12 ore pe zi.

Drum întins  și liber, muzica araba la radio și recitari din Coran, atmosfera perfecta. Nizwa e un orăș mai cunoscut dar totuși  neînsemnat, doar fortul e de remarcat. La fel și Bahla. Am vrut sa merg la un canion numit Jabal Shams dar nu am ajuns, relativ departe și drum greu. Mersul pe munte și prin deșert  ar putea fi singura treaba pentru care se merita sa vizitezi  Oman.

Bahla și Nizwa. Forturi și relaxare. Complet diferit de Mascat.
11/5/16
Frumusețea și salamul.
Mall-urile sunt populare în Mascat. Mediocre, nimic spectaculos, nimic ca in Dubai. La electronice preturi normale, undeva la 10-15 la suta mai mici ca în România. 

Cazarea foarte scumpa și în orașele mai mici chiar lipsa. Mâncarea bună, cu gust și sănătoasa. Relativ ieftina dar aici poate fi înșelător datorita puterii extraordinare a rialului omanez, un rial e cam 10 lei. Intre  raritati, carnea de camila, servita frumos la restaurante în mall.

O mâncare de camila la Mall. Rialul e foarte puternic, circa 10 lei valorează. Singura tara unde cu o unitate, 1 rial, poți lua o masa întreaga. Saorma, humus și o apa în cazul asta. Și nu, saormaua nu e încărcată ca în România.
Zborul de ieșire din Oman a fost o experienta speciala. Pe aeroport 99 la suta din lume din zona Indiei. Bagaje cum nu am mai văzut pana acum. 

Zborul Oman Air a întârziat 5 ore. Motivul invocat a fost vremea la destinație. Minciuni pe față, un alt zbor, Jet Airways,  cu destinația Delhi a plecat fix la aceeași ora când era al nostru programat. Când i-am arătat la ala ne a zis ca merge pe alt e aeroport. Bineînțeles ca nu. Aeroportul din Delhi cu zboruri din Oman e unul și era pe verde, nici  o problema. După multe așteptări si reasigurări ca vor rezolva sa ne pună pe alte zboruri pe cei care am pierdut avioanele din cauza întârzierii am rămas cu timpul pierdut. O suma de vorbe calmante gen avem alianță cu compania cutare și va rezolvam în Delhi. În Delhi au dispărut,  agenții lor subcontractati mai că râdeau de naivitatea noastra. Pana la urma tot ce ne-au oferit au fost vouchere de  masa, la cele mai ieftine doua restaurante din aeroport. Insist pe treaba asta ca in curând o sa vedeți mai multe zboruri Oman Air, cumpăra avioane și extind aeroportul. Se vor Qatar sau Etihad dar nu sunt, la relațiile cu clienții sunt ani lumina în urma.

Totul în flux. Oman Air, a cumpărat avioane dar habar nu are de business. Aeroportul parte vechi și varza parte nou și la standarde mondiale. În aeroport 99 la suta din oameni din PINB și toți cu bagaje.
Același avertisment se aplica și la tara  în general, se cheltuie mult acum cu promovarea turismului, se face publicitate la maxim. Câteodată umfla în moduri ridicole, am citit bloguri de credeam ca vorbesc de alta tara. 

De mers a doua oara nu as mai merge, excepție poate pentru “hiking”” în deșert. Pentru cei care lucreaza in alte tari din Golf Oman merita o vizita, ca o experienta. In orice circumstanțe  – mai mult de doua zile pentru o vizita generala nu aveți nevoie și neapărat sa va închiriați mașină.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *