Estul salbatic si frumoasa Odesa. Drumurile imposibile si politia gagauza…

“Ucraina, ce sa cauti acolo, nu e razboi? Am fost de vreo trei ori in Ucraina de când cu războiul si intrebarea asta mi-o pune toata lumea. Raspunsul e clar, va uitati prea mult la stiri. Razboiul e fara lupte acum și e departe oricum. Rar vezi cate ceva sa iti aminteasca de razboi, cate un grup de 10-20 de oameni demonstrând prin piata, cate un afiș pe la postă, cate o sticla de bere…

Razboi. Frustrare ucrainiana indreptata spre Angela Merkel ca nu le da arme. Pusi de americani si englezi si-au distrus cele 1500 de focoase nucleare care faceau Ucraina a treia putere nucleara din lume. Acum au ajuns de nu au nici gloante.

Spre Ucraina cu mașina. Drumul însuși, în sensul de sosea fizica, e rar subiect al unui articol. In cazul Ucrainei vrand – nevrand soseaua devine centrul atentiei. Venind de la vest spre est cobori cate o treapta. Ungaria are, Transilavnia cat de cat, Moldova romaneasca un drum aproape practicabil si restul slab. Cand ajungi la Ucraina nu mai cobori doar o treapta. Ai impresia ca ai cazut pe scari.

La vama sa intri in Moldova durează. Unul verifica “pasaportul omului” altul “pașaportul masînii”, adică talonul si cauta prin bagaje. Trebuie sa cumperi “vini-ietka”. Ma duc la ghișeu, îmi face rovinieta, 22 de lei românești pe o săptămână. Ma face de câtiva euro doamna, imi da rest in lei moldovenesti la valoare de lei romanesti, ai lor sunt vreo 20 la un euro. Am trecut si o granita invizibila. De aici incolo trebuie sa ma astept la mici țepe. La magazin, la casa de schimb, in taxi trebuie numărat bine restul. Anticipând, spun ca in Odesa la o casa de schimb una a incercat sa ma faca de doua ori in aceeasi tranzactie. I-am atras atentia ca mi-a dat cu echivalentul la vreo 10 euro mai putin, a numarat din nou si mi-a dat cu echivalentul la 5 euro mai putin. Cred ca era disperata.

Stii ca esti in alta lume cand tigarile costa 3 lei si arata cam asa...

Pana la Chisinau carosabilul e acceptabil. In plus, drumul sovietic e inteligent facut, nu trece direct prin sate. Nu gospodării cu porți la drum, nu carute, nu animale. Satele au drumul lor secundar si cate o conexiune cu principalul din cand in cand. Un exemplu clar ca nu iti trebuie proverbiala autostrada sa te poti mișca.

“Caldura deterioreaza îmbrăcămintea rutieră”, spunea la radioul național cand treceam prin Chisinau. Moldova are călduri mari, dupa Chisinau imbracamintea rutiera e cam ca la fetele din Odesa, mai mult lipsa. Problema nu sunt gropile, drumul e relativ nou. S-a lăsat asfaltul, s-a umflat asfaltul. E numai valuri, “stiralnaya doska”, “scandura de spalat rufe”, i spune la treaba asta. În Chișinău pe un bloc vad o reclama mare la un “evacuator”. Fac poza la numărul de telefon, sunt șanse reale sa se rupă mașina pe aici si sa trebuiasca sa chem “evacuatorul”.

Sovietica. Astea sunt obisnuite cu asa drumuri.

Sa intri din Moldova in Ucraina prin sud, punctul de frontiera Palanca, e bataie de cap. E o zona unde iesi din Moldova, intri in Ucraina, iar treci in Moldova vreo cateva sute de metri, iar in Ucraina. Iti dau un bilețel sa treci prin zona nimanui. Nu pot sa nu ma intreb, cine a facut impartirea asta?

Ai pierdut biletelul asta ai cam ramas in teritoriul nimanui, intre granite.

In sfarsit Odesa. Odesa e speciala. Mi-a plăcut din primul minut. As zice ca doar cu Sarajevo mi s-a mai intamplat asa la capitolul orase din estul Europei. Si cu Albania si Georgia la tari. Arhitectura si planificarea urbana sunt de prima clasa. Pe de o parte de pe vremea țarinei Ecaterina care a adus arhitecti faimosi din vest, pe de alta datorita epocii sovietice care nu s-a ferit de proiecte de anvergura sau de la confiscat teren privat pentru a îmbunătăți infrastructura publica. Bulevarde largi peste tot, cladiri frumoase, piețe, parcuri si zone de agrement.

Faimoasele scari din Odesa. Speciale intr-adevar.

 

Monumente, cladiri frumoase, poduri. Uneori ai impresia ca esti in una dintre cele mai avansate tari din Europa.

La parcuri nu-mi amintesc sa fi vazut vazut oras peste Odesa în afara lumii germanice si a Pragăi. “Sportul nu este pentru clasa muncitoare, oamenii sunt prea ocupati cu munca si prea obositi. De asemenea e scump, atat instalatiile cat si echipamentul.” Cand am citit asta intr-o carte despre capitalismul american din secolul trecut mi s-a parut o prostie. Cativa ani mai tarziu in Romania aveam sa realizez cat de adevarat e. Odesa exemplul perfect, ce a fost si ce este. Au  terenuri de sport si parcuri multe si mari, unul pe malul marii in centru cat toate parcurile din Bucuresti puse cap la cap.

Acestea sunt piste oficiale de bicicleta facute de primaria din Odesa. Ironic, Odesa a fost exemplu la capitolul asta.  Comunistii au facut un drum special pentru biciclete din centru pana in suburbii, pe malul marii.

Alta treaba care marcheaza diferenta intre Romania europeana si Ucraina ne-europeana este mâncarea. Lanturile de supermarketuri nu au intrat si calitatea alimentelor e clar superioara celei din Romania. Piata centrala e enorma si plina de producatori regionali vanzand tot ce iti poti imagina. Interesant e ca au multi negustori din alte foste republici sovietice vanzand de produse mai exotice. Mirodenii, carne de cal, dulciuri ciudate – nu mă asteptam la asa ceva in comuna si monotona Ucraina.

Piata enorma plina de produse locale proaspete. Produsele au gust. La capitolul asta Ucraina ne e net superioara, cel putin vara.

Odesa e și oraș de vacanță de vară. Are plajă, relativ bună pentru un oraș. O bucată cimentata, o bucată cu nisip, ambele aglomerate. Plin de domnișoare ucrainene locale sau venite în vacanta. Orasul e extrem de multicultural, lumea a venit pe mare si pe uscat si s-a amestecat aici. Rusi, polonezi, turci, tatari, români, bulgari, evrei, armeni si gruzini mai nou, Odesa are de toate. O mentiune speciala pentru americani, destui veniti in cautare de ucrainience.

Uniti in viciul cafelei. Toata lumea pare sa se inteleaga. Ucrainienii mi s-au parut cam pasivi oricum.

La plaja tot felul de turisti, marea majoritate din spatiul ex-sovietic. Pe margine baruri, restaurante bune, peste tot prețuri mici pentru ce ofera. La capitolul preturi Ucraina e o exceptie. In Europa nu cred sa existe un al loc unde suta de euro sa te duca mai departe. O friptura buna cu tot ce vrei si o bere la terasa de absolut prima calitate m-au dus 7-8 euro. In Bucuresti aceeasi friptura la acelasi tip de restaurant cost de 3-4 ori mai mult

Fripturi si beri bune si ieftine, din restaurant vezi plaja, pe plaja fauna …Vreau sa-l vad pe ala care se plange…

Într-o zi am zis sa merg sa vad perla litoralului din zona, statiunea Zatoka. Un fel de Eforie, plina de moldo-republicani. Sosele extrem de proaste, trafic, la un giratoriu am stat aproape o ora. Ajuns acolo parca m-am intors in timp. Romania circa 1995. Peste tot se vede dorinta de a evada din mediu, de a avea ceva exotic. Un club numit Bali, un restaurant cu tema spaniola, altul asa zis mexican. Cea mai ne-originala mancare mexicana pe care am vazut-o vreodata. Nici conurile alea numite mexicane de prin Vamā și Costinești nu sunt asa de proaste. Capāt la tot au pus doi tipi africani care umblau pe plaja cu niste fustite de paie asa zis africane si faceau poze cu lumea. Coada dupa ei, doamne ucrainiane aflate pe la mijlocul vietii luptandu-se sa faca selfie-uri cu africanii.

Zarva mare, doamnele cu telefonul in mana sau alergand dupa telefon. Nu va lasati inselati, ia de sta cu mainile la spate isi facuse deja pozele.
Eforie amestecata cu Bali. Welcome to Zatoka ! (in cazuri de astea fara un pic de engleza nu se poate).

Ucrainienii sufera rau de parvenitism socio-economic. În lumea normala doar la restaurante cu un anumit nivel si in anumite limite se pot rezerva mese. In tarile sarace in care lumea a vazut recent un ban în buzunar e alfel. În Odesa la un restaurant mai de fițe seara din 10 mese libere 9 aveau semnul de rezervat pe ele. Intr-o dimineață pe la 7 la cafenea – mese rezervate. În ceva saormarie pe plaja iau un Pepsi și dau sa ma pun la masa. “Stolitna rezervna” striga aia. Aud, inteleg dar nu inregistrez. Cine rezerva masa la saormarie și de ce? Am trandavit pe acolo să-l vad pe ala care a rezervat dar nu a venit.

Saormarie cu mese rezervate pe de o parte, hipsterie la maxim pe de alta. O mentiune, la cafea sunt tari. In mare parte cultul cafelei vine din vestul extrem, zona Lvov. O cafea mare cu lapte in local de nu iti vine sa mai pleci – 3 lei. Aceeasi cafea la Bucuresti in local asa si asa 13 lei. 

La intoarcere am luat-o prin sud, pe deasupra Deltei Dunarii. Pe sus prin Chisinau venisem, prin centru nu am mai avut curaj sa o luam. Fac o paranteza mai lunga, e un avertisment de asemenea. Acum un an am traversat prin centru, prin Republica Gagauza, autonoma in cadrul Moldovei. Ne-a oprit politia fara motiv de doua ori in doua ore. Prima data a venit cu surubelnita, sa ne ia placutele de inmatriulare daca nu dam spaga. Bineinteles ca e ilegal sa iti ia placutele pentru (presupusa) viteza. S-a luat de cele mai mici detalii, ne-a facut sa dezlipim pana si folia anti-soare jos de pe geam, “nu ii voii cu geamurili fumuritii”. Spaga nu am dat si ne-am ales doar cu amenzi. A doua oara mai rau. Am zis ca nu mai avem bani si ne-a dus escortati cu masina de politie la bancomat in orasul capitala, Comrat. Cand am refuzat sa punem PIN-ul corect si am pretins ca nu merge bancomatul ne-a dus la alt bancomat de langa sectia de politie care stia el ca e “internațianal”. Acolo la fel am pus PIN-ul gresit. Pana la urma s-au multumit cu echivalentul a 7 dolari in hrivne, lei si lei moldovenesti. Au zis ca asa putin spaga nu au luat niciodata si ca ne lasa ca pierd timpul cu noi. (Pierderea timpului a fost strategia mea de la inceput, stiam clar ca au norma, ca trebuie sa produca pentru sefii de sus, sefii locali si pentru ei înșiși). La un moment dat nu mai iese socoteala, te costa mai putin sa abandonezi actiunea decat sa ingropi timp in unul ca mine. Au pierdut doua ore pe 7 dolari cand spaga normal e 20-50 de dolari per masina oprita.)

Cand vedeti semnul asta faceti imediat cale intoarsa. Luati-o pe camp, pe oriunde dar nu prin Gagauzia.

Inapoi la drumul de anul asta. Odesa – Izmail, prin sudul maxim al Ucrainei. Drumul nu a mai fost reparat de 35 de ani, de pe vremea lu Gorbaciov. Nu prea am cuvinte sa descriu. Gropi nu sunt, mai mult cratere. Denivelarile incredibile, cateodata iese cate o movila cat o minge de fotbal din pamant. Cei de pe contrasens intra in banda ta sa evite musuroaiele lor. Linii, marcaje nu exista pe asfalt. Pe unele segmente suprafața are pietricele peste pietricele. Practic au pus niște pietris peste smoala și cam asta se nu este asfalt nou. Implicit, parbrize crăpate peste tot. Asfaltul de care ne plangem in Romania ca e facut prost ar fi lux aici. In multe locuri vezi musuroaiele alea ca au partea de sus rasă. A trecut vreunul peste, le-a luat creasta și probabil a ramas și fara baie de ulei. Majoritatea drumului e asa dar din când in când  mai apar zone unde asfaltul e perfect si soseaua pe patru benzi. 500 de metri, atata cat sa te amageasca si apoi din nou cu cratere si o banda si jumatate. Am facut vreo 8 ore pe 300 de km pe soseaua nationala. Nu recomand nimanui sa mearga, noapte nici atât.

Aici a spart unul baia de ulei. Inca o data e greu sa iti dai sema de cat de mari sunt, nici in poza nu pare asa de mare dar…
Cand iti intra unul pe contrasens sa evite denivelarile lui ai tendinta sa tragi spre dreapta. In cazul asta daca faci asa ai terminat masina.

Delta ucrainiana e frumoasa. Liniste, calm, zona uitata de lume. Izmail e relativ mare, intins, oras cu planificare sovetica, adica buna. De vizitat mare lucru nu e, interesant e doar sa vezi România din unghiul asta. Peste Dunăre se vede malul  romanesc, la noi nu e mai nimic în zona, nici un sat deși se vad niște vaci pascand. Prin zona lumea știe și românește. La benzinărie îl întreb  pe un băiat e ce e drumul asa. Râde și îmi zice ca asta e Ucraina, “bardak”.  “Aici tot e bine sa vezi ce e prin centrul tarii” îmi zice într-o romana cu accent rusesc.

Ucrainienii dau vina pe politicieni dar miezul la toata problema e ucrainianul de rand. Nepasare, ”las ca merge si asa la maxim”. Aici o doamna pitipoanca a  blocat intrarea in parcarea unui bloc imobilizand circa treizeci de masini. A lasat copilul un an nesupravegheat in spate. A iesit frumos si s-a bagat in ceva magazin de haine de femei care era destul de departe, nu avea cum sa vada masina de acolo daca era sa se intample ceva. A iesit dupa vreo 6-7 minute cu doua plase.

Incet incet in am ajuns la granita de iesire. Iesirea a durat vreo alte doua ore. Una din cele doua ore am stat si ne-am uitat la o bariera in timp ce micii traficanti de frontiera treceau. Apoi controale peste controale. Moldovenii mai nepoliticosi cu mult decat ucrainienii. La granita romaneasca mi s-a parut ca am trecut in alta lume. Prima sosea romaneasca – la fel, autobahn curat. Pana la urma e cum se zice, totul e relativ.

 

 

 

 

 

 

 

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *