Ce vă vine în minte când auziți cuvântul Mexic? (Aparte de scandalul cu reținerile din aeroport. În afară de fraza aceasta și încă una articolul e scris înainte, în mare mare chiar din Mexic).
Despre Mexic știm multe. Mustăcioșii cu pălării din filmele alb-negru, telenovele, seriale pe Netflix. Maimuțărelile din Cancun pe care le-a pus colega pe Facebook… Toate au ceva in comun : vin prin canale americane și sunt relativ departe de realitate. Direct din Mexic putin răzbate dar si așa la capitolul cultură Mexic e cea mai prezentă țară hispano-americană în România.
E iarnă și undeva trebuie să mergem. Sunt timpuri grele pentru pasionații de călătorie. Covid a limitat lista de destinații. Țările calde unde se poate merge se numără pe degete, Mexic e una dintre ele.
Zboruri sunt puține spre Mexic. Am găsit prin Madrid și a fost bătaie de cap cu testele covid și riscurile aferente escalelor. Din casă din Romania până în hotel în Mexic sunt 38 de ore, foarte mult. Ce vreau să zic? Vrei să mergi departe în vremuri de corona, pregăteste-te psihic și fizic.
Zbor cu Aeromexico, servicii slabe. Bine măcar că a zburat, doar după ce am luat biletul am realizat că e în procedură de faliment. Aterizare la Mexico City. În teorie nu avem voie să intrăm pe aici din cauza la covid dar în practică sunt 5-600 de persoane cu pașapoarte europene care așteaptă la coadă.
Pașaportul românesc provoacă o reacție negativă din partea ofițerului de imigrație. Nimeresc la o fată care după un minut de uitat în computer mă invită să o urmez. Credeam că mă bagă la sala de inspecție secundară dar mă duce la un ultim ghișeu. După o scurtă așteptare vine un domn care mă ia la întrebări, multe irelevante și neavenite. Temele le am făcute. Am bază solidă, rezervări de cazare și mășină, bilet de întors, extrase de la bancă. Știu că nu prea contează, dacă vrea să mă întoarcă are toată puterea.
Se leagă de faptul că nu hârtiile care atesta rezidența mea în Spania (am poze cu ele în telefon). Mă întreabă o sumă despre ocupație și pașaportul plin de ștampile si cum de vorbesc spaniola mexicană. Brusc aud zgomotul inconfundabil făcut de stampilă și respir ușurat. După ce m-am văzut cu pașaportul în mână, în timp ce îmi strângeam hârtiile l-am întrebat dacă e adevărat ca întorc români. Mi-a zis ca da, că am fost “candidat” eu insumi. La mine a durat 4 minute interviul. Trăgând cu urechea și coada ochiului la birourile vecine am observat ca în general lumea petrecea sub un minut cu ofițerul.
Răspunsul la problemele întâmpinate de români în vreun “bill” al legislativului american. Mexicanii fac munca vameșilor americani, au proceduri identice și bază de date comună. Au dreptul sa vă “sechestreze” și să va pună pe primul zbor cu loc liber al liniei aeriane care v-a adus. Nu aveti măcar nici dreptul a zbura altundeva pe banii voștri, doar înapoi de unde ați venit.
Nu vă amăgiți cu partea de membru UE, nu va așteptați la salvări de la statul român. Faimosul MAE e cunoscut pentru comunicate alibi si inacțiune. În cazul cu Mexicul e și mai rău, nu vor sa supere stăpânii. Sunteți pe mâna voastră în Mexic. Părerea mea – pregătiti-vă de orice, inclusiv întors acasă după câteva ore petrecute în aeroport. Avioane întregi nu cred că vor mai intoarce dar persoane individual, da.
La drum. Din Mexico City văd puțin din avion. Munți și un ghetou enorm lângă aeroport. Călătoria mea începe de fapt în Cancun. Nu m-am dat pe fițe și totul inclus dar (cel puțin oficial) doar dacă ai sejur pentru Cancun te lasă să intri în Mexic.
Cancun. În sfârșit soare. Bine organizat, se vede că primesc milioane de turișți anual. Fluent și eficient, cu excepția la coada de la mașini de închiriat unde se stă o oră și ceva. Un singur lucru de remarcat : toată lumea încearcă să-ți vândă ceva. În aeroport e ca în bazar. Strigă angajații de la firme de taxi și mașini de închiriat după pasageri ca in piață. O mașină am închiriat și eu și dacă nu mă informam și luptam cu ei mare pagubă îmi făceau. Fiți atenți de la cine luați și ce vă adaugă. Sunt unele firme locale care sunt japcă pe fața. Una din ele funcționează sub 10 nume diferite și nu cred ca a lasat vreun client nears.
O mașină am inchiriat si eu. M-a costat 23 de dolari pe zi. Altă mașina, din aceeași clasă, închiriată de la aceeași companie (Hertz) și în același aeroport (Cancun) le-a costat pe niște persoane pe care le cunosc 100 de dolari pe zi. Singura diferență a fost numărul de șoferi autorizați, vreo câțiva dolari în minus. Restul – asigurări fantomă, rată de schimb cu 15 la suta mai mare decât cea oficiala, comision pe plata cu card non- pesos și alte taxe cum numai în Mexic am văzut.
Stau în Cancun vreo două zile, doar cât să mă odihnesc după zbor. Somn și a doua zi închiriez o bicicletă și mă pornesc să explorez.
Sunt două Cancun-uri : “Zona Hotelera”, pentru turișți și orașul vechi unde stau mexicanii care lucrează, în marea majoritate în turism.
Ca nuca-n perete.
În ciuda numelui, vechi nu e nimic. În anii ’60 guvernul mexican a decis să facă o zonă de stațiuni pentru turiștii americani care nu mai încăpeau în Acapulco. Științific, cu ajutorul computerelor au ales o zonă cu cele mai bune condiții – parametrii fiind zile însorite, calitatea apei, mărimea valurilor, probabilitatea de uragane etc. Zona Cancun a ieșit învingătoare și de atunci tot s-au construit hoteluri. Altfel spus, putem zice că stațiunea a fost făcută pe calculator.
De Cancun auzisem demult. În fiecare primăvară era o săptămână când majoritatea colegilor mei de clasă se porneau în Cancun sau pe lângă. In pozele lor apărea doar lume beată în costume baie. (Oficial nu avea voie nimeni sa bea in statul nostru din cauza vârstei, așa că mergeau in Cancun unde se întalneau cu altii ca ei de la cateva mii de licee si universități)… Dacă întrebai de Mexic se uitau la tine mirați, Cancun nu e Mexic. Acum sunt convins, Cancun nu e Mexic.
Scurt și la obiect – Cancun per total e o chestie fabricată pentru turiști. O fâșie de 20 și ceva de km de pe malul mării plină de hoteluri enorme. Toate cu porți înalte și pază, le vezi doar spatele de la șosea, fața e spre mare.
Plaje private, restaurante și tot ce vrei în incinta. Intri acolo și nu mai ieși. Pe lângă, pe afară mai nimic, e greu uneori să găsești să cumperi o apă cu excepția unei zone în centrul zonei hoteliere unde au un mall și niște baruri. Artificial până la absurd tot. Făcut pentru a le înlesni iernile friguroase maselor de americani supra-munciți si supra-stresați. Normal așa trebuia sa rămână dar apărut internetul și mase de europeni au inceput să apară. Din Europa la fel, munciti si stresati dar si fițosi si snobi din est.
Două lucruri mai merită menționate despre Cancun. Unu – nu e deloc periculos cum se aude. Sub nici o formă, ce auziti e gunoi media. Doi, e o problemă cu natura, vremea. Iarna poți nimeri o săptămână întreaga ploioasa sau mai rece. De asemenea sunt uragane. Marea arată la fel de bine in realitate ca in poze dar telefoanele nu surprind curenții care te pot duce la rechini instant.
După Cancun am mers în Playa del Carmen. Un pic mai mexican dar și aici 110 la sută turism și comercialism în forma brută. Am scurtat sejurul drastic, câteva ore, am văzut și mi-a fost de ajuns. Iar la drum, în jos pe coastă căutând un Mexic mai normal.
M-am oprit la Akumal, o mică stațiune faimoasă pentru niște țestoase. La intrarea în stațiune e un fel de filtru unde stau 5-6 mexicani într-o gheretă. Când intri te opresc și încep să te combine să mergi la țestoase. Prețul e mare, există o limită zilnică de turișți care pot înota cu țestoasele dar acea se încalcă pe față. Există Akumalul de Jos și cel de Sus, unul la plajă și celălalt pe un deal, despărțite de o autostradă.
Cel de jos numai vile, hoteluri și turism. Peste tot plaje private, exista o singura plajă publică care e cu plată. Sunt sătul de plaje private sau cu plara dar nu am de ales. Platesc 5 dolari si intru. Plaja nu are nimic special in afara prețului la şezlonguri, vreo 20 de dolari pe persoană. Dacă nu iei șezlong esti un pariah, locurile de pus prosop sunt nasoale și puține, se uită urât la tine, ți se reamintește că ești aici să cheltui.
În Akumalul de Sud e mai bine, în fapt e unicul loc mai autentic găsit în prima săptămână de Mèxic. Satul a mai îmbunătățit cumva impresia dar până acum Mexic nu mi-a plăcut deloc.
Speranța e în Tulum, o zonă mai relaxată la capătul zonei turistice. De Tulum auzisem mai mult de bine. Dacă nu ești fan Cancun și zona învecinată mergi la Tulum. Altfel spus, Cancun ar fi cam ca Mamaia, Playa del Carmen ca Eforie și Tulum ca Vama Veche. As sunt situate și geografic, mergi spre sud de la Cancun spre Tulum paralel cu marea pe șoseaua care leagă toată zonă. Bineinteles, păstrând proporțiile, aici totul e mai modern si mai mare mare, cu un factor de 10 aș zice.
Cu Tulum nu o să îmi pierd timpul cu introduceri. Deziluzie clară. Supra-aglomerat, haotic, kitsch, trafic maxim, fum de diesel. Scump ca dracu’, lăcomie pe față. Americani plini de fițe, genul care ziua sunt vegani și seara ar bagă orice ciupercă. Totul pare a fi făcut pentru a atrage instagrameri care să genereze conținut cu care sa atragă mai mulți instagrameri. Faza e ca pe lângă instagrameri mai vin sute de mii de oameni doar pentru că au auzit că Tulum e faimos. Dacă nu ai poze din Tulum nu ești la curent cu viața…
Plaja era frumoasa dacă nu era populată. Lată, nisip bun, marea albastră. Totuși există o problemă serioasă cu algele de mare. Dacă nimeriți în perioada în care sunt s-ar putea sa nu vă placă.
In Tulum mai sunt si niște ruine mayașe. Nu sunt nici măcar in top 10 ruine mayașe din Mexic dar sunt foarte populatizate si implicit vizitate. Le-am vizitat și eu, o pierdere de timp, nu există comparație cu Chichen Itza, Palenque sau Uxmal.
Riviera Maya a depășit toate limitele negative din capul meu. Turism de (mega) masă, brut, comercial până la maxim, lipsa de orice urmă de normalitate sau autenticitate. Relativ scump. Făcut pentru lume care nu a mai călătorit sau care e așa de obosită/stresată că nu vrea decât să stea la plajă. Dacă nu erau zborurile și promovarea masivă Riviera Maya ar fi rămas ce era înainte, un loc unde americanii se duceau pentru soare și bautură ieftină. Pentru români sunt multe locuri mai bune, mai ieftine, mai aproape de mers iarna. Cât despre mine, sigur nu o să mai calc pe fâșia dintre Cancun și Tulum.
Notă. Dacă vreți sa vedeți când mai postez articole noi sau poze vă rog dati FOLLOW sau LIKE pe pagina blogului ( “Blogul de călătorie VULPEA.RO” ). Accept cererile de prietenie și pe pagina personală Razvan Vulpe dar acolo postez mai rar. Multumesc.