La munte in Etiopia. Simien nu sunt chiar Carpatii…

Etiopia e plină de munți. Totuși nu sunt munții clasici cu pereti, zăpadă si păduri. Simien sunt înalți , au de peste 4000 de metri dar arată mai mult ca un podiș mărginit de niste prăpastii și cu niste văi adanci. Foarte similari cu platoul Bucegi, numai ca sunt aproae dubli la inaltime. Au izbucnit vulcanii si au ramas munții. Toate s-au dezvoltat in relativă izolare față de restul lumii de jos. Zona climatica, fauna, flora, chiar si populația sunt intre complet diferite si foarte diferite de rest, de zona inconjuratoare.

Mersul pe jos, asa numitul trekking, in Simien se face cam pe aceeasi ruta de catre toata lumea. Se urmeaza poteci pe marginea prapastiilor lantului muntos in Parcul National Muntii Simien. Toata treaba dureaza intre 4 si 8 zile. Noaptea se campeaza, nu exista cabane. La capat de tot se gaseste muntele Bouahit, 4430 m. Majoritatea lumii il urca. In afara de altitudine nu e nici o problema, tehnica sau de alt fel. Tot in zona este si Ras Dashen, la 4533 e cel mai inalt munte din Etiopia. Mai nimeni nu il urca. Lumea se plange ca odata ce esti pe varf muntele pare mai mic decat alti munti din jur si ca nu sunt …oportunitati bune de poze.

Satul baza prin care trec toti cei ce merg in Simien se numeste Debark.. Aici ar fi trebuit sa facem si provizii dar nu prea am avut ce cumpara, deja ma asteptam. Problema mancarii este peste toti in Etiopia in afara de Addis, era normal sa apara si aici. Practic o sa mancam paste si legume in urmatoarele 4 zile pe munte. Avem echipament maxim, practic o bucatarie pe roti in camion dar nu prea avem ingrediente…

Debark. Proviziile au fost facute de la magazinele din dreapta, de pe marginea strazii. “Orice puteti cumpara dar nu carne” a fost sfatul ghidului.

In camion si la drum spre parcul national. Intri pe o poarta, platesti intrarea in parc si parca ai intrat in alta lume. Grup de noua persoame plus un ghid si doi ”scouts”, paznici. Paznici nu am fi avut nevoie, in afara de maimute nu cred ca ne-ar fi atacat cineva, lumea din sate sigur nu. Ca intotdeauna in Etiopia trebuie sa ai paznic cand mergi in natura si paznicul are Kalashnikov. Este mai mult o scehema prin care se incearca interesarea localnicilor in protectia naturii. Adica le da de munca si spera ca asa vor proteja natura de alti localnici si in timpul liber. Meseria de scout e dificila, nu au echipament, mancare doar injera daca nu cumva le dau turistii, salariul extrem de mic. Un scout costa 5 euro pe zi per grup, parte din bani merg la agentie.

Camionul nostru in actiune. Aici ne-au dat jos ca era riscant. Drumurile nu a fost proiectate ingineri, sunt potecile pe unde mergea lumea cu caruta. Extrem de abrupte de multe ori, curbe periculoase…

Nu cred ca am mers o jumatate de ora pe traseu ca ne-am intalnit cu un card de vreo 250 – 300 de maimute. Maimutele gelada se gasesc numai in Etiopia, in zona inalta a tarii, in special munti Simien. Sunt foarte simpatice si prietenoase, atata timp cat nu le superi prea tare. Ghidul ne-a explicat clar, ”nu va uitati in ochii lor sub nici o forma, nu le dati impresia ca le atacati, mai ales pe maimuticii cei mai mici”. Spre deosebre de alte maimute gelada sunt tot timpul in miscare. Se trezste turma dimieata si porneste la drum mergand pana la 10 km si mancand din mers iarba si radacini. Nu epuizeaza complet o bucata de pamant niciodata. Totul organizat, in fata, spate si pe laturi maimutoi maturi si puterniciasigurand paza. E o experienta foarte interesanta, iti dau impresia ca sunt un grup de oameni facand o treaba pe camp. Nu se compara cu maimutele clasice care stau toata ziua in pom si mai mamanca un fruct sau ceva.

Dintro mie de maimute… ghici cate erau de fite…
Paznic pe latura.

Prezenta omului e clar daunatoare animalelor. Lupii sunt in pragul extinctiei, au mai ramas in jur de 100 in prc. Lupul etiopian se gasesete doar aici si in Muntii Bale, mai la sud. Fizic este unic si extraordinar de frumos, seamana cu vulpile, e rosu si ar o forma ascutita. Am reusit sa vad unul dar nu am apucat sa-il fotografiez. Al treilea animal important este capra walia. Seamana cumva cu capra neagra romaneasca si se gasese doar in muntii Simien. Capre mai sunt vreo 500 in Etiopia, am vazut vreo doua grupuri

Lupul etiopian. Poza nu imi apartine dar asa l-am vazut. Nu mai aveam baterie…
Walia, capra de munte etiopiana. Frumoase animale, coarnele extrem de mari.

Dupa vreo 5 ore de mers incet si cu poze am ajuns la prima campare, Sanabek. Conditii prea bune nu sunt, practic nimic in afara de o toaleta. Problema mare e frigul, imediat ce a apus soarele se face frig. In nopatea petrecuta de mine acolo a ajuns la zero. Diferenta mare de temperatura e si in Romania dar aici e diferit. Cand e soare sunt pana la 30 de grade. Imediat ce a disparut soarele dupa munte temperatura scade, 10-15 grade in cateva minute.

A doua zi iar la drum. Peisaje incredibile, nicaieri nu am vazut asa. Impresia ca suntem intr-un decor de film se accentueaza cu fiecare kilometru parcurs. Spre stanga prapastii si vai, spre dreapta platoul cu sate si drum. Spre dreapta e un pic diferit. In parc traiesc undeva intre 15 si 20 000 de oameni. Ca etiopienii sunt mult prea multi am spus-o in postarile antrerioare. Totusi nu ma asteptam sa vad atatia la altitudinea asta. Vremea rea, altitutinea, infertilitatea terenului nu i-a impiedicat sa vina aici si sa se stabileasca.

Sat izolat. Arata frumos dear e la 3 ore de mers pe jos si 2 cu camionul fata de primul oras cu spital si magazin. Unii sateni habar nu au de ce se mai intampla pe lumea asta, nu au iesit de 20 de ani de acolo. Bineinteles ca nu au curent sau televizor.
Case traditionale de pamant.
Lumea aduna balegar si il vinde drept combustibil. Zeci de km facuti in fiecare zi, cu cat mai departe sate te duci cu atat mai usor e degasit.
Ambulanta. Femeia avea piciorul drept intr-o stare grava. De aici pana la spital sa tot mai fi fost trei ore pe magar. N e cereau noua dezinfectant si medicamente.

Inca o zi de mers si am ajuns la a doua si ultima campare, Chenok. Aici fusesem avertizati ca va fi foarte frig. E la inaltime si ma mare si ascunsa dupa munti, soarele iese mai tarziu si apune mai devreme. Noaptea in cort am ajuns pana la minus 4-5 grade. Cu un sac de vara al meu plus unul inchiriat de la o agentie etiopiana am cam tremurat de frig. Tremuratul meu insa nu a fost nimic fata de ce aveam sa vad in a doua dimineata.

Bucatar de serviciu in seara asta. Mort de frig. Nu va luati dupa pantalonii scurti purtati de coleg, era dupa multe beri.

La 20 de metri de cortul meu sunt doi gardieni etiopieni care nu au cort. Nu cort, nu haine de munte, unul e in sandalele de plastic tipic etiopiene. Au cate o patura si niste prelate de rafie identice cu cele din care sunt facute pungile albastre de la Ikea. Cu ele si-au facut niste culcusuri sub niste tufe care se pare ca ii mai apara de vant. Se vede clar ca le e frig dupa fața si dupa cum stau ghemuiti si tremura. Toata noaptea auzi fosnind rafia aia, tot incearca sa o potriveasca in asa fel incat sa intre mai putin frig. De la 7 seara cand apune soarele pana la 8 fara un sfert cand rasare maine astia indura frigul si vantul. De mancare paine și poate shiro.

Minus 5 grade si vant. O patura subtire etiopiana, o prelata era tot echipamentul, nu saltea, nici macar ciorapi in picioare. Butelia era pentru turisti, bineinteles.
Cu sandalele astea unul din paznici a urcat 4 zile pana la 4300 de metri.

Pentru majoritatea turistilor oamenii acestia sunt invizibili. La mine in grup in afara de unul nimeni nu stia unde si cum dorm cei care ne pazesc. Culcusurile lor sunt la 20 metri de corturi. La sfarsitul iesirii pe munte unii intrebau ce sa faca cu sacii de dormit ca munte nu o sa mai fie si nu vor sa ii mai care.
Cand i-am intrebat daca au vazut cum dorm paznicii raspunsul a fost unanim, habar nu avea nimeni. A trebuit sa le arat poze, inclusiv pe cea de mai sus. Acelesi culcusuri pe langa care au trecut de 20 de ori mergand la WC vazute insa in poze ca pe Facebook… Imediat doua persoane au oferit sacii de dormit cadou. In camion am gasit abandonate o patura si o saltea gonflabila. Cu un pic de efort am dotat trei din cei patru paznici.

Per total o experienta extrordinara, greu de comparat cu orice altceva. Oricat as fi incercat sa imi imagineza cum e la munte in Africa nu as fi fost pe aproape. O lume speciala, izolata, ramasa in urma in timp plus peisajele si animalele unice.

Pretul total pentru 4 zile / 3 nopti este in jur de 350 de dolari. Se poate face si pe cont propriu dar este dificil si nu se poate economisi prea mult. Paznici e obligatoriu sa luati. Cel mai important lucru e ca excursiile organizate incep in Gonder, sa veniti singuri din Gonder pana in parc e complicat.

6 comments

  1. Salut,
    Gioni ma numesc si intentionez in Octombrie sa merg in Etiopia cu sotia. In mare parte, traseul de nord. Nu ne-am hotarat pentru alta zona, dar cochetam cu ideea de a prelungi timpul acolo. Acuim ne-am alocat 2 saptamanai, dar ma tenteaza zona dinspre granita cu eritreea – vulcanii si zona desertificata de pe platoul Dire Dawa. Mai vedem. Deci…..am cititi cele trei postari nale tale si…. planul nostru ar cam fi…
    Adiss Adeba, avion pana la Bahir Dar apoi Gondar ( inca nu stiu daca este sau nu ferry pe lac ), apoi muntii Simeon, apoi Axum, apoi Lalibella.
    Crezi ca ai timp sa ma ajuti cu niste informatii, raspunzand la cateva intrebari?
    0. Ai luat viza din tara? Vad ca ai fost recent deci informatiile nu ar fi f vechi
    1. Ai luat sac de dormit de acasa?
    2. Ai facut sau ti s-a solicitat ceva vaccinuri?
    3. Cu ce valuta ai fost? sau care merge cel mai bine?
    4. Ai mers in interior cu agentii, sau te-ai deplasat singur inchiriind masini?
    5. Cardul cum merge acolo?
    6. Merita sa duci aparatul foto? ( siguranta si furt ma refer )
    7. Inca nu imi vine altceva in minte
    multumesc orcium

  2. Salut.
    1 viza din Geneva. O dau pe loc.
    2. Nu au cerut nici un vaccin. Nici la viza nici la granița.
    3.dolari de preferat. Euro ok, diferența la spread nu e mare.
    4. Agenții pentru tot ce e mai indepărtat ex muntii Simien și erta ale / dallol. Circuitul nordic se face fără probleme cu autocarul public. Nu am închiriat masina.

    5. Cardurile merg dar nu prea au pos-uri. Am scos bani și de la atm.
    6. Aparat foto nu am avut. Nu se fura în general. La buzunare Au încercat sa ma faca niște pusti.

    Per total ce e parte din circuitul clasic turistic se face ușor cu resurse locale. Ce e mai indepărtat numai cu agenție. Ori ori. În mijloc nu e mai nimic.

  3. Multumesc mult de informatii. De foarte mare ajutor de-altfel. Scuze ca insist. Pe loc., viza la aeroport ti-o daui sau nu? Sti ceva de asta? Si de sac de dormit imi spui ceva? L-ai adus din tara?

  4. Salut. Iar am probleme cu mesajele. Viza nu se da pe aeroport pe pașaport romanesc.
    Sac se poate închiria de la agentia care face turul dar slab calitativ.

  5. Si as mai avea si eu o intrebare, din ce am citit nu prea sunt lcouri tot timpul in autobuzele locale. Se pot gasi oameni care sa te duca cu masina si eventual sa nu fie mare diferenta decat bus.
    eu vreau sa ajung si in danakil depression, se pot inchiria turirui de la fata locului?
    Exista si varianta mai scurta de trekking in siemens?

Leave a Reply to Vladimir Bucur Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.