Dacă Petra e la nivel cu cele mari gen Taj Mahal și Acropolis rămâne de determinat. Cert este ca trebuie vizitată. Fostă capitală a regatului de nomazi arabi numiți nabateeni, a atins maximul imediat inainte de Cristos. Este situată intr-o zonă deșertică la circa 300 km sud de Amman. Se ajunge relativ usor cu transport public. Cele necesare calatorului – transport, hoteluri, restaurante, transport etc, sunt intr-un oras numit Wadi Musa, la 3 km de intrarea in zona de vizitat.
Petra este mai mare decat se așteaptă marea majoritate a lumii. Nicidecum trei cladiri pe care le vezi in poze. A fost o mini-regiune, nu doar un oraș. Odată intrat in zona arheologica mergi 8 km prin văi si canioane să ajungi la capăt. In detalii descriptive nu intru, pentru asta există Wikipedia si The Lonely Planet. Mă rezum la a spune ca toate zonele principale merita vizitate. Presupune efort și timp, dacă mergeți vara o sa fie extrem de cald.
Timp standard de vizitare : două zile. In functie de zona vizitată se pot inchiria animale si atelaje. Sunt mulți cai, măgari si camile plus trăsuri. Atat de multe încât efectiv se creeaza ambuteiaje de animale și atelaje. La intrarea in parcul arheologic este o cladire cu semn mare pe ea : “clinica cailor”. Clinica “praf in ochi”, un răspuns după multele critici pe care le-au primit pentru tratamentul animalelor. Animalele sunt încă abuzate. Exemplele au aparut la 5 minute dupa ce am intrat pe poarta. Camile cu răni, măgari bătuti, catâri controlați cu impulsuri electrice.
Intre ruine sunt multi vânzători vânzând tot ce iti poti imagina. Aparent nu exista nici un control sau limită. Am estimat ca erau peste 1000 în ziua în care am vizitat. E ca și cum ar fi avut o competiție, cine își face gheretaă într-un loc mai neașteptat. Nici in cele mai sărace si disperate tari nu am intalnit asa ceva. Pasiunea pentru comerț este dusa la extrem.
De mâncare in parc nu ai cum sa cumperi, nu sunt magazine. E de preferat aducerea unui sandwich. Apa de asemenea trebuie adusă, înăuntru e foarte scumpă. Restaurant este unul dar ai o singura alternativa, 20 de euro bufetul. O bere Heineken la bufet costa 12 euro, cea mai scumpa bere pe care am vazut-o pana acum oriunde în lume.
Călătorul străin e în general luat de bancomat sau fraier în Iordania. Lipsa prețurilor sau prețuri numai in arabă sunt extrem de frecvente. Am testat sistemul, un exemplu doar. Odată am luat trei bucati de baklava la o cofetarie. Prețuri aveau dar numai in cifre arabe, mari pe perete. A doua zi la aceeși cofeărie am luat aceeași baklava. Am facut pe mutul, m-au luat de arab și m-au incasat fix jumătate față de ziua anterioară.
În Petra treaba aceasta este exacerbată. O caleasca de la intrare pana la Siq face drumul in 15 minute si vrea circa 20 de euro. Partea proastă e ca la început multi dintre birjari or sa spună ca e gratis, sugerând cumva ca e inclusa cursa în prețul de intrare. Pe drum iti dau vestea că bacșișul este de 20 de euro. Daca te văd mai blond cer 20 de euro de persoana, nu de caleașca. Adica 60 de euro frumosi daca ai înghesuit trei oameni crezând că ești eficient.
Iordania e mai scumpă decat dă impresia, mai scumpa decat ar trebui sa fie considerând ce oferă și unde este. Are prețuri de țară dezvoltată dar mai nimic din infrastructura pentru turismul de masa care face tarile dezvoltate accesibile financiar omului de rând. Nu are curse low cost, autobuz de aeroport, metrou în oraș, trenuri sau hoteluri din lanțuri pentru clasa medie. Supermarketuri sunt dar foarte rar. Ești obligat sa iei taxi și sa cumperi de la magazinul de la colt care te încasează după cum ai fața. Nu exista ideea de adaos mic si vânzari de masă. În afară de restaurantele de falafel si hummus nimeni am văzut sa practice așa ceva. Si cel mai comun suvenir încearcă sa ti-l vândă drept unicat.
Atractiile au preturi discriminatorii pentru turisti. La Petra intrarea e 60 de euro, in afară de Macchu Picchu mai scump nu am vazut în lume. (Si MP e exemplu clasic de corupție și exploatare la capitoul acesta). 60 de euro platesti în condinții normale. Daca vii din Israel pentru o excursie și stai mai puțin de 3 zile în Iordania te costă 110 euro intrarea la Petra. Jerash costă de 20 de ori mai mult pentru turist față de un iordanian. Citadela din Amman la fel dar aici chestia e pe baza etnică, arabii plătesc mai puțin. (Arabii creștini oare or fi inclusi)… O soluție este Jordan Pass, include viza si principalele atractii si economisese ceva, nu mult dar totusi.
Per total nivelul de satisfacție în raport cu banii cheltuiți a fost slab spre mediu. Nu e vorba neapărat de bani cât de faptul ca sunt venali si te iau de fraier. Asta enervează și lasa un gust amar. Taxa de iesire la graniță mai au doar patru țări în lume, Iordania e intre ele. E singura țară de care știu care are o mare întreagă la care nu poți merge dacă nu platesti – Marea Moarta.
Alte probleme sunt igiena și curățenia. Este inexplicabil cum o țară relativ dezvoltata nu reușește sa le aducă macăr la un nivel minim acceptabil. Gunoiul se aruncă pe oriunde și cu o nonșalanță totala. Orice bucata nefolosită de pamant devine groapa de gunoi a cartierului. De toalete și chestii similare nu vreau sa mai vorbesc.
Felul meu de a măsura curățenia e “standardul hârtiei igienice”. Din 100 de locuri (hoteluri, restaurante, gări), etc – monitorizez câte au hârtie și de la ce nivel în sus încep a aibă. Iordania e dezastru, nici locurile mai scumpe sau unde îți iau 26 de euro sa intri în mare nu au. Nota e cam 2 si ceva din 10. (P. S. Campioana mondiala e Japonia, fundul Etiopia – nici in aeroport nu aveau. România stă bine, acum 20 de ani eram dezastru, măcar aici putem zice ca am progresat).
Siguranța, poate în compensație cumva, nu e o problema. Forțe de securitate sunt peste tot. Iordania a avut un singur atentat mai serios in ultimii 20 de ani. Este cea mai sigura țară arabă din zonă, nu ca ar fi multe vizitabile dar… Unul din motivele pentru a vizita Iordania curând este fix acesta, nu se stie cand incepe ceva conflict care ar face țara nevizitabila.
Datorita Petrei Iordania este o tara care nu poate fi lăsată nevăzută. Mergeti dar cum mare atenție, fiti pregătiți si informați. Una din ideeile centrale ale blogului e sa arăt cum se poate vizita ceva pe cont propriu. In cazul Iordaniei trebuie sa merg in contra principiului, vizita cu o agenție este de considerat fiindcă poate salva o suma de stress si chiar si ceva bani.