India ziua 1, oare e adevarat ce vad ?

India si Africa de vest – cele mai dificile zone de calatorit. Am tot amanat sa merg auzind povestile. Dupa doua vizite si vreo doua luni petrecute admit ca m-am inselat. Se poate merge fara probleme, cu autocarul antisepic, daca asa vrei. Se poate si cu probleme si ai recompensa enorma, la capitolul experiente nimic nu e ca India. Totul e sa ai rabdare si un stomac tare.

In sfarsit imbarcarea spre India. Pe avionul Bangkok – Delhi 95 la suta indieni, marea majoritate barbati si neutilizatori de deodorant. Stiu, e incorect politic si cultural sa spun asta dar e parte din realitate.

Dezordinea a inceput pana sa coboram din avion. Aterizam, operatoarea de zbor zice sa stam pe locuri pana se opreste avionul. N-a terminat de zis ca au inceput sa sara indienii in toate partile. Care mai de care sa si ia bagajul de sus. Una mai scurta nu ajungea, s-a urcat cu picioarele pe scaun si cand a franat un pic avionul a cazut peste altii. Pana sa dea comanda cu gata, centura jos, 30 de indieni erau cu bagajele in maini. Se pare totusi ca e un zbor de mici afaceristi care merg in Tailanda la comert cu valiza, nu sunt cei mai educati indieni. 

La pasapoarte toti dau  sa se bage in fața. Ofiterul striga sa stam la linia galbena, indienii in offside 1-2 metri. Cand nu a vrut sa-i proceseze s-au mai dat inapoi. Unul statea la un metru in fata liniei si tot intindea un picior in spate ca la șotron, uite piciorul e in spatele liniei… Bagajul s-a anuntat la caruselul 9 dar a venit la 8. Aia de la informatii s-a uitat ca la prosti la mine cand am comentatat, 8 e langa 9, care e problema ? Adevarat, daca venea la banda 20 eram in necaz, dureaza sa pandesti toate benzile intermediare pana fac bagajele o tura – doua…

Iesit de la imigrare mi-a sarit in ochi un indian de 2 metri si 10 imbracat in pãturi si cu un turban cat roata de la masina pe cap. Prima impresie cand s-a luminat a fost ca sunt multe cladiri neterminate, ca nu e drept si marcat nimic pe strazi si ca toata lumea se baga pe unde nimereste in trafic.

Cand am ajuns era 4 dimineata si pe drumul aeroport-hotel am observat ca e multa lume pentru ora aia. Realitatea m-a lovit cand m-am trezit si am iesit din hotel sa mergem la gara.
Autobuz scolar in Delhi.

Am ajuns la 4 dimineata si la 8 eram la gara sa plecam spre Rajastan. In fata garii toata lumea a parcat unde a vrut. Ultimii 100 m in 15 minute, haos, sute de claxoane concomitent. Densitate enorma de lume, prin gara dezastru, toti dorm pe peron, familii de 20 de persoane, trenuri vechi si arhipline. Peroane fara numar, gara e un oras in oras. In sfarsit in tren.

Trenul la clasa comuna. La noi era mult mai bine. Asta pe moment, ca dupa cateva zile am inceput sa umblam si noi ca indienii, doar am fost in tur cu agentie care promitea ca o sa ne arate India asa cum e.
Plin de lume si in tren, dar la noi la clasa 1 e relativ organizat, avem locuri si se respecta. In restul trenului aglomeratie maxima, imposibil sa te misti. Multi curiosi sa vorbeasca cu noi. Foarte amabili si politicosi. Nasul l-a prins pe unul fara bilet. S-a aranjat rapid problema. Avem locuri rezervate dar deasupra noastra si a facut loc o familie.

Vecinii de la etaj.
Langa gara prima toeleta aerisita, specifica Indiei. E numai pentru numarul 1 si numai pentru barbati. Femeile incearca sa nu consume atat de multe lichide.
Ajungem la Churu, primul oras important. Ne ia un jeep si ne pornim spre ceva orasel in mijlocul desertului, cunoscut pentru “haveli”, case enorme si foarte ornate, proprietate a stapanilor de sate din zona. Pe drum intr-un sat zarva mare, am crezut ca am dat de o nunta, 5000 de oameni minim in mergand in coloana pe strada imbrcati ca de carnaval. Cai cu tot felul de zale si chestii, elefanti pictati, camile, vreo 3 orchestre, inca vreo 3 camioane muzicale pe langa orchestre… De fapt era o procesiune dedicata zeului maimuta a carui zi era in calendar.

Procesiunea dedicata zilei zeului maimuta. Un fel de carnaval amestecat cu taratul pe la moastele de la Iasi, o luna daca ma gandeam nu imi dadeam seama ce a fost aia daca nu ne explica ghida.
Ajungem la o trecere de cale ferata. Trecea trenul, noi a zecea masina la coada. Ne-am bagat frumos pe contrasens sa fim  intre primii cand se ridica bariera. Ajunsi in fata cu stupoare observ ca s-au bagat pe nisipul de langa asfalt altii si ca din sens opus e la fel, sunt 4 benzi pline in loc de una. Nu ai loc sa mai arunci un ac nici in partea asta de cale ferata, nici in cea opusa, e plin de masini, nu se mai stie de benzi. Se ridica bariera toti incearca sa avanseze. Logic, nu se poate, suntem 4 masini mergand spre nord 4 spre sud pe o sosea cu o banda pe sens. In spate inca 30 – 40 masini, tractoare, motorete, carute, triciclete – nimeni nu scapa de aici suntem blocati total, noi chiar pe șine. A durat 15 minute, s-au dat cativa jos si au dirijat, am scapat de acolo. Anticipand spun ca am ramas marcat de episod si am fost atent mergand cu trenul dupa. Am numarat peste 50 de treceri ca aia, invariabil aceeasi situatie, se baga pe pe contrasens si pe orice spatiu dintre garduri si asfalt si dupa ce trece trenul raman blocati .

Curand drumul a ramas doar pe o banda. Nu o banda pe sens, o banda si atat, lata de 2 metri si un pic.  Cand ne intalnim cu ceva vehicul cineva trebuie sa iasa pe nisip. Camioanele au prioritate, apoi noi cu SUV. Masinile normale se dau la o parte in fata noastra, motoretele se dau de masini si pietonii sar cand vad orice vehicul. Pura lege a junglei. Claxoane non stop. Pe marginea drumului alt circ, camile care ara prin pamantul plin de nisip cu niste pluguri enorme, case puse haotic, lume imbracata in culori stridente, vaci slabe…

Drumul national care leaga orase de zeci de mii de oameni.

Nu a durat mult sa luam contact cu stereotipurile despre India, vaca sacra si gunoiul.
Cum necum ajungem la Mandawa un oras de 27 000 de oameni pe care nu l-am gasit 2 zile pe harta. Desert si case enorme. Ma uit la ceas, e 4 dupa masa, am vazut  si am experimentat in 12 ore mai mult decat in saptamani intregi calatorind in alte tari. Si ziua nu e incheiata. Seara am zis sa iesim pe afara sa vedem cum e viata de seara. Grupul a ramas in zona hotelului eu cu o fata din grup am mers sa vad cum e prin jur. Am nimerit intr-o nunta. Nimerit inseamna ca ne-au invitat in petrecere cand ne-au vazut cum ne uitam cu ochii cat cepele. Si nunta a fost, cai albi, trei formatii fiecare cu camionul ei, mancare si dans, costume, lumini si multa lumeeee!

Muzica la nunta indiana – imposibil de descris. Uniformele, masinutele cu boxe in forma pe goarna pe ele care aduc muzicantii, melodiile…
Tipic India din prima zi,  intai te distrug de cap si apoi fac ceva sa uiti si sa ierti tot si toate. 
Prima zi in India, fara dubiu cea mai șocanta  zi pe care am avut-o calatorind. In mare parte șocanta in sensul pozitiv. Adevarul e ca am si nimerit-o din cauza intarzierii vizei, normal ar fi sa stai 2-3 zile prin zone mai normale sa te acomodezi. Eu datorita circumstanțelor  am luat la rand in prima zi  Old Delhi, sistemul de cai ferate, India rurala si Rajastan, patru dintre cele mai indiene experiente posibile.

6 comments

  1. ☺ inca nu m-ma hotarat daca articolul ma determina sa imi aman planurile de excursie pt India sau ma incita sa le pun in practica mai repede.
    Bine documentat si ilustrat cu poze. Verde in fata carevasazica. Exact asa cum trebuie!

  2. Am râs, am deschis ochii mari, m-am întristat, m-am speriat … am acceptat. M-a impresionat puternic. Cred că e nevoie de mult curaj și stăpânire de sine pentru o experiență de genul acesta. Aștept cu nerăbdare continuarea!

  3. Îmi este dor de India. Confirm experiențele tale, același soc l-am avut și eu. Dar pana la final, m-am îndrăgostit iremediabil de ea, de discrepantele ei, de felurile de mâncare și de poveștile ei.

  4. în sfarsit am gasit pe cineva care a experimentat India exact așa ca si mine …felicitari pentru felul direct de a scrie fara infrumusetari ! India este intradevar incredibila !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *