Inapoi in comunism. Cum e tratat clientul in Cuba.


Mancarea, benzina, televiziunea,  libertatea de a circula au fost motive principale de plangere in comunism in Romania. Calitatea serviciilor ar trebui sa fi fost si ea pe acolo. Sa incep cu o concluzie, in Cuba clientul e tratat prost. Prost de tot, mai ales daca e sa ne referim la clientul cubanez. Pentru mine a fost un soc. se vede de la o posta ca e tara comunista. Cu alte cuvinte : eu am produsul,  eu sunt smecher. Daca nu iti convine ramai nemancat  sau fara cartela de telefon sau fara sa te urci in autobuz.

14763004545873.jpg
La paine. cu banii in mana si ochii atintiti. Pe la 5 -6 dupa amiaza se termina painea. Daca ai suparat-o pe doamna vanzatoare ai o problema.

Sa luam exemplu o zi din vizita mea. De dimineata trezirea si la dus. La casa particulara nu e apa. Mi-au zis ca e oprita pe tot orasul. Asa a fost dar cand a venit in oras  se pare ca s-a ars o pompa in pod. Deci nu e apa si gata. La 30 de euro patul te astepti sa fie. Bun, ma pornesc la banca sa schimb bani, 50 de persoane asteptand afara. Dureaza ceva pana ma prind  la ce coada sa stau, semne lipsa. Ajung la ghiseu si imi spune doamna ca nu se poate. Sistemul a ramas blocat cu data de ieri si azi e cursul valutar diferit. Sistemul a ramas blocat in 1959 ii spun si eu. Traverseaza orasul pana la alta casa de schimb, tot a statului bineinteles. 20 de oameni stau afara in caldura de 35 de grade si umiditate si asteapta sa intre. Inantru e o sala mare cu scaune pentru a astepta. De ce nu ne lasa sa asteptam inauntru?

wp-1475914211187.jpeg
Afara e coada de 20 si ceva de persoane. Nu ii mai pun la numaratoare pe cei plecati sa mai faca ceva intre timp. Adica te pui la coada de 20 persoane si descoperi ca e de 35 de fapt.

 

14763004549628.jpg
In casa de schimb nu e nimeni. Gardianul ne pune sa intram cate patru clienti deodata si sunt doua fete la schimbat. Nu vor sa aiba stress, fotoliile stau goale, aerul conditionat la maxim si lumea in strada asteptand. Te plangi ramai cu dolarii neschimbati.

Explicatia mi-a dat-o unul din coada. Nu au chef sa vada oameni, sa auda lumea vorbind, li se pare ca le respira aerul conditionat. Chestia asta e foarte comuna in Cuba. La stat mai mereu, la privat mai rar.  se poate si mai rau. In matanzas un restautant  avea efectiv usa de la intrare incuiata. Era deschis  dar cu usa incuiata. Cand am intrebat o pe aia de ce mi-a zis ca au aer conditionat…Adica nu vor sa se fataie lumea pe usa sa le strice temperatura.

14763004543521.jpg
Un fenomen cum numai in Cuba am vazut. Restaurantul deschis dar usa de la intrare incuiata. Mese libere dar stai si astepti pana are chef aia sa te lase sa intri. Nu te plimbi pe usa cand si cum vrei sa iasa aerul conditionat. E singurul restaurant chinezesc din oras, au clienti cati vor, isi permit sa faca ce vor.

Cu greu am schimbat bani si  la masa. Am de ales intre “La Kareta”,  restaurantul mai  de fițe si cele ale statului. La fițe – 18 euro ceva orez cu peste. Preturi turistice puse de oameni care nu au nici o idee despre preturile din tara turistilor. In cazul asta e cel putin dublu fata de un restaurant asemanator Barcelona. Urmatorul loc gasit pare in regula.  Mancare creola preturi normale. Prin usa deschisa vad o ospatarita stand la masa, la cea mai buna masa pentru ca de acolo se vede telenovela de la tv mai bine. Se uită ciudat la mine, mai trage un fum din tigara si-mi zice ca peste o jumatate de ora deschide. A zis ora din cap, are chef sa termine tigara si cafeaua.

14763004546714.jpg
Cu banii in mana am stat 10 minute pana doamna a terminat socotelile. Sa cumpar un singur produs.

Iar la cautat. Gasesc un clasic, pizza flescaita si sandwich cu parizer prin care se vad intestinele macinate… Si apoi alt restaurant in pesos vechi,  adica pentru cubanezi.  De data asta semn bun, coada e inauntru. Sunt patru mese libere si noi stam la coada. Ma pune la masa cu doua cubaneze  ceva femei de 50 de ani care lucreaza pe la birouri. Sunt mese libere si pe noi ne pune sa stam la combinatie. Nu stiu de ce si sigur nu e din cauza fetelor de masa ca oricum nu le schimba dupa fiecare client. problema e ca incalcam  legea. Un strain nu are voie sa umble cu un cubanez. Se pare ca e un permis care trebuie scos de la politie contra 40 de euro care iti da voie  sa insotesti un cunoscut non cubanez. Pana la urma cineva se prinde si le muta pe doamne. Din meniul cu 20 de mancaruri au vreo 5 si asta e procent bun. Oricum adevarul nu e in  numere, treaba e ca au mancare reala, gaina cu orez. Se putea sa aiba doar sandwich-uri cu parizer de intestine si urechi.

wp-1475648793344.jpeg
M-am riscat eu sa stau ilegal la masa cu doua doamne cubaneze dar am nimerit cea mai buna mancare la vreun restaurant de stat.

Problema principala nu e lipsa ci felul de a face lucrurile. Sistemul ineficient si pervertit. Alternative nu exista. Vanzatorul este prin definitie cel care controleaza furnizarea unui produs intr-o zona. Si stie asta prea bine. Daca el  nu vrea sa iti dea paine azi tu practic nu mai ai de unde sa cumperi ca magazinele sunt rare si painea se termina oricum la 5 dupa amiza. Asa ca si permite sa faca ce vrea.

14763003083510.jpg
E Lada, stai in spate pe banci de lemn si cu un picior pe afara dar daca nu te plangi ajungi la destinatie. In Cuba soferul are autoritate enorma, mai ceva ca vanzatorul, daca zici ceva mergi pe jos.

Sistemul e complex si greu de inteles pentru unul din afara.  Pile, rezervari, rationalizari – stai la coada si afli ca iti dau doar o cartela de internet, unul stand la coada pentru altul, unii care stiu cand baga ceva. Oportunism la maxim, nimic nu e ce pare.

Intr-o zi in Trinidad, oras turistic, am vrut sa cumpar niste churros, niste gogosi mai mici si puse la punga, de la o toneta de pe strada. Desi era 10:30 baiatul inca pregatea masina de facut gogosi. Incet si calm… Veniti mai tarziu. Trec mai tarziu  si vad patru persoane in coada. Cat poate dura sa vinzi gogosi la patru oameni?  Iese prima tura de gogosi si vine una de nicaieri si zice ” ooo, m-a depasit coada, am fost la magazin intre timp”.  Frumos ia trei portii.  Din nou se pune ala sa faca gogosi. Iese inca o tura. Vine unul din neant, cunoscut de la vanzatorului sau vip local si ne ia gogosile. Bun, mai iese o tura se vinde pe bune, mai am doar unul in fata acum.  Asta converseaza cu doua fete si un baiat care treceau pe acolo. Cand ii vine randul cere portii pentru el dar si pentru partenerii de conversatie. Tura de gogosi nu ajunge nici pentru ei. Ii zic la vanzator, ” ce faci prietene, ba dai la aia care nu sunt in coada, ba la aia care trec pe drum , cu noi ce faci ?”  surprins ca cineva ii vorbeste asa imi zice sa plec din coada daca nu imi convine.  O jumatate de ora si plec fara gogosi.

In cuba nu prea ai alternativa decat sa taci si sa inghiti.  Pentru cubanezi – totul e pe relatii facute in timp. Nu intri tu in magazin si te astepti sa ai acces la produsele mai bune sau la informatie despre cand vin produsele mai bune. Pentru turisti, te plangi degeaba, e putin probabil sa ajunga jalba la manager daca nu cumva e un loc care e doar pentru turisti.  Daca cumva ajunge plangerea mai sus –  vanzatoarul, soferul,  muncitorul in general are o suma de drepturi si e putin probabil sa sufere sanctiuni serioase.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *