Mai exista berberi ? Sate din muntii Atlas via Marrakech.📷.

”Mîrkeș, Mîrkeș” – strigau frenetic insotitorii de autobuze incercand sa ne faca sa ne urcam. Mai toate orasele marocane au doua nume, unul original in araba si al doilea fabricat sa sune bine pentru straini. Mai sa nu imi dau seama ca merge autobuzul la Marrakech (si asa e greu de silabisit, daca era dupa mine ii ziceam Malacheș, ca in melodia din anii ’80). Maroc e o tara turistica, Marrakech e inima turismului marocan. Obiectivele sunt parca prea tipice : piata centrala – Jamaa el Fnaa, moschea – Kutubia si orasul vechi – Medina. Piata centrala, Jamaa el Fnaa – e un circ intresant, teatru de strada, dresori de serpi, muzica si mancare, multa mancare la terase. Impresionează prin masivitate mai mult decat prin orice altceva, enorma si plina de lume, atat turisti cat si marocani veniti sa se distreze. Moscheea e foarte veche dar arata noua dupa renovari, Medina ultra-turistica si destul de modernizată, nu se compara cu cea din Fez, standardul de necontestat la orase marocane vechi. Marrakech cu siguranta merita vizita dar sa nu aveti asteptari prea mari, cel putin nu proportionale cu renumele.

Celebra moschee. Turnul arata  parca a fost construit recent. E veche, are poveste, dar cu tot respectul, daca era in Alger sau Tripoli nu ar fi stiut nimeni de ea.
 
Teatru popular de strada, cea mai interesanta treaba pe care am vazut-o in Jamaa al Fnaa. Tot felul de scenete reflectand direct si la obiect viata de zi cu zi a oamenilor. Domnul se pare ca avea trei fii, toti trei incapabili si lenesi.
Seara lumea iese la un ceai si la o discutie. Pe la vreo 65 de ani capeti dreptul sa porti tichie din aia.
De la 5 la 80 de ani fiecare are treaba in Jamaa al Fnaa, vinde ceva sau distreaza lumea, pe bani. 
Un semn al modernitatii orasului, uzul bicicletei. Multa lume foloseste, pana si seniori ca cei din imagine. La capitolul biciclete Maroc e special si altfel, predomina bicicletele de calitate si scumpe. Doar Albania se mai apropie la capitolul asta, plin de biciclete care costa cat 3-4 salarii medii. Stiam ca in Spania marocanii sunt campioni la furtul de biciclete, de la alti turisti am aflat ca si in Franta si Olanda iau titlul. 

Marakech apare in articol pentru ca e poarta spre muntii Atlas. Poarta doar, ușa e la 65 de km mai sus si se cheama Imlil. Imlil, centrul turismului montan in Maroc e un orasel inventat acum 50-60 de ani, le trebuia o baza de acces spre satele berbere si muntele Toubkal. Transportul din M-kech se face cu minibuzul sau cu taxiul Mercedes antic la comun. Cazare este cata vrei dar lipseste minimul de calitate, adica nu au incalzire, uneori nici ferestre, etc. O treaba pur marocana, au camere enorme cu candelabre si oglinzi cu rama sculptata, dar gauri pe sub usa si foi de geam lipsa.

Butelia se încălzește pe foc.

Odata ajuns e simplu, a doua zi o puteti lua in sus pe vale spre sate si face circuitul intr-o zi sau, de preferat, doua. Se merita din plin sa dormiti o noapte intr-unul din sate. Exista tururi cu totul inclus si ghid la 25-50 euro pe zi de persoana, minim doua zile, maxim patru. Singurul avantaj al tururilor e ca ofera ghid de limba berbera. In sate copiii mai vorbesc cate ceva din limbi de circulatie, un ghid care vorbeste limba locala schimba radical situatia pentru cei interesati de viata satului. Berberii sunt complet diferiti de arabi. Arata diferit, au limba si alfabet diferite, obiceiuri diferite. Au o istorie de 4000 de ani, faimosi pentru luptele contra romanilor. Au fost crestini in majoritate pana sa fie colonizati si convertiti la Islam acum 1000 de ani. Sunt intalniti sporadic din Niger in sud pana in Maroc in nord si vest si pana in Egypt in est.

 

Drumul e in regula dar foarte serpuit, daca mergeti cu microbuzul e bine sa nu mancati de dimineata.

 

Satul Imlil e frumos chiar daca e facut artificial si relativ recent. Sunt practic trei vai care se intalnesc. 
Marocărie maxima. Camera arata excelent pe net, canapele si pernite. In realitate lipsea incalzirea promisa si avea o gaura de 2 cm intre usa si prag. Ne-a adus o butelie cu un aparat o ora inainte de culcare. Pana dimineata am ajuns la un pic peste zero grade. Nu m-am suparat, au fost o camera si o experienta autentice.
Bonus, lipseste o bucata din geam, de fapt o foaie de geam intreaga. Desi e mica e o foaie. Partial inlocuita cu un carton. Bineinteles ca mi-a explicat ca doar ce s-a spart si ca pot pune o patura, unde e problema?
Din sat pornesc poteci spre Toubkal, 4167 m – cel mai inalt varf din nordul Africii si in directia opusa,  spre satele berbere izolate in care se poate ajunge doar pe jos.

 

Pamantul e cam desertic cu exceptia zonelor de pe langa rauri. Lemnul e scump si lumea aduna arbusti si ii foloseste la gatit. Distanta dintre sat si zonele unde se gasesc arbustii e relativ mare. Un ciclu intreg plecat-adunat-intors dureaza o jumatate de zi. Bineinteles ca iarna stau pe frig.

 

Nu au apa curenta dar pârâul care trece pe sub sate suplineste. Problema e ca vara mai seaca. De mirare cum nu au abandonat satele astea oamenii pana acum.
Copiii pe o stanca langa sat, nu au frica de inaltime. In mod normal cei de varsta astoara ar fi fost la ceva munca dar acum se pare ca erau intr-o plimbare la marginea satului.
Trasaturile berbere pe fiecare fatza.
Satele sunt facute din munte, efectiv. Materialele de constructii ajung greu si oricum sunt prea scumpe pentru majoritatea oamenilor. Pe vremuri era mai bine sa fie toti intr-un loc pentru aparare. Fiecare casa are 3-4 generatii sub acoperis. 
Singurul semn al modernitatii sunt antenele de satelit. Televizorul e sursa de distractie, acum am inteles ca au semnal si la telefoane, poate ca aia mici deja stau pe net.
Desi e spatiu prefera sa inghesuie casele una intr-alta. Parte din motiv e ca vor sa pastreze terenul pentru agricultura, parte ca asa e traditia, satul e foarte vechi si a ramas practic ca o medina. Zona e renumita pentru nuci, ciresi si meri desi pamantul fertil e rar. Se mai cultiva cereale si vegetale pentru consum local. 
Moscheea, bineinteles e cea mai inalta cladire. De fapt e singurul lucru care aminteste de lumea araba si musulmana, restul e berber. Numele satelor, Tizi n’Tamatert, Amghedoul, Tachedirt, Tighourune, sunt berbere. La fel limba, obiceiurile, infatisarea oamenilor.  Izolarea face minuni cateodata,
Un fel de zgarie nori local. Generatie peste generatie, casa peste casa. Jos de tot grajdul de animale. 
Viata se deruleaza cu incetinitorul. Lumea socializeaza, povesteste toata dupa amiza. 

Pe drumul de intoarcere m-a lovit un gand. Desi nu sunt cu dacii si toate cele, ma gandeam ca situatia  berberilor e cumva similara pana la un punct. La marginea Europei antice civilizate, o suma de lupte cu romanii, totdeauna refugiindu-se in munti, etc. Daca ar fi fost sa mai existe sate de daci pe undeva prin munti izolate probabil ca asa ar fi fost.

Satele astea si muntele Toubkal, pe care nu am urcat pana la varf din cauza vremii si zapezii, sunt principalele atractii in Maroc, pentru mine. Nimeni nu le face publicitate, infrastructura turistica e la minim dar autenticitatea si cultura originala, berbera – sunt la maxim. O sa revin in Maroc pe vreme mai calda sa urc Toubkal si sa petrec o saptamana pe indelete prin sate.

8 comments

  1. Hai Salut! Ești cel mai TARE în domeniul destinațiilor din ce citesc eu pe bloguri la ora actuală. Foarte interesante călătoriile. Încă nu mă simt așa curajoasă pentru anumite destinații, dar poate că într-o zi voi fi!
    Spor în toate! 🙂

  2. Buna. Multumesc. Ee, pe rand, pe rand. Inveti din una pentru alta. La mine urmeaza Africa de vest, o consider cea mai dura zona de călătorit. Unde ti s-a parut cel mai dificil pnana acum?

  3. Eu am călătorit doar în Europa. Visez la India, China, Japonia sau la Moscova, Sankt Petersburg, New York! Dificil mi se pare când nu găsesc avioane pentru destinația pe care o doresc sau nu găsesc zboruri fără escală. 🙂
    În categoria aventuri: zbor cu un avionaș cu elice care m-a scuturat de la Budapesta la Zagreb până nu am mai avut energie să îmi fie frică, am pierdut zborul planificat Amsetrdam-Dublin și a dat Domnu să ne transfere Aer Lingus la următorul zbor grație unei domnișoare extraordinare, claustrofobia dintr-o cabină de feribot Bari-Dubrovnik de simțeam că îmi explodează plămânii (nu înțelegeam unde sunt, pe ce punte, pe ce culoar, nu aveam hublou). Până nu am găsit o schemă cu poziția exactă a cabinei nu m-am liniștit.
    Vara trecută am călătorit singură pe ruta Bari-Dubrovnik-Pula-Opatija cu feribit, taxi, avion, autocar. Am căpătat mai multă încredere în mine și am prins gustul la exploratul de una singură. Vorbesc puțină engleză, puțină franceză … Înțelegi despre ce vorbesc! 🙂

  4. Paradoxal e mai usor de calatorit in tari indepartate decat Europa. Mult mai multa atentie umana. Nu iei bilet de la masina de aia, nu cauti hotelul cu gps…iti dau aia bilet si un copil sa te ghideze pana la hotel. Plus cu banii, cum tot e mai ieftin, ex. sari in un taxi cand nu gasesti ceva sau pierzi trenul, e ieftin, in Europa e greu la preturile care sunt.
    Cele mai multe intrebari sunt pe tema asta, cum incep sa merg in afara Europei. Primavara asta o sa pun vreo doua aRticole, de la zero cum si unde.

  5. Salut! felicitari pt tura si pt articol. Ai fost pe cont propriu in Maroc sau cu un ghid specializat, mai ales in zona de munte? Ti-ai gasit cazare la fata locului sau ai facut o rezervare in prealabil? Tara e safe? (intreb pt ca pe site-ul MAE nu prea e recomandat de mers.

  6. Salut. MAE – greu cu ei, In sensul ca striga lupul… daca cumva e sansa 1 la 10 milioane sa se petreaca ceva ei vor sa scape curati. Chiar acum am problema asta cu Mauritania. Vreau sa merg si MAE zice ca nu, lumea zice ca e ok. Mai La obiect – Maroc zero probleme, mai sigura ca Romania. 10 milioane de turisti anul trecut.

    Totul pe cont propriu. Iesi minim la jumatate de pret fata de tur, stand si facand exact acelasi lucru. In Ro avem problema si cu asta, vor profit enorm agentiile. Poti citi articolul cu Nepal, cu poza cu femeia cu prastia, sa vezi cam cat sunt marginile de profit. Acolo e usor, e tara de top 20 la usurinta, rezervari doar daca mergi in sezon, un booking pe primele zile sa fii sigur.

  7. BUNA , PLEC saptamana viitoare in Maroc , inchiriez masina din Tanger si ma intreb daca pot ajunge si in zona descrisa de tine , multumesc

  8. Se poate. Mergi pana in satul Imlil de langa Marrakesh si de acolo pe jos peste munte. Satele de berberi sunt in jurul lui Imlil, muntele Toubkal.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.