Cascadele Iguazu, asa ceva nu exista.

Cand am vazut Iguazu prima oara am zis ca olteanul cand a vazut girafa prima data : “asa ceva nu exista”. Normal ar trebui sa avem doua cuvinte pentru cascade, unul pentru cele cu volum mare de apa, altul pentru cele cu cadere de la mare înălțime. Cele de volum sunt cele spectaculoase si cunoscute : Iguazu, Victoria si Niagara sunt topul. Iguazu si Victoria pe merit, Niagara pe “aburi”. Niagara e o gluma in comparație cu celelalte dou, au compensat prin marketing lipsa apei, amplitudinii si inaltimii.

Pe zborul de la Brasilia la Foz am avut sansa sa vad parte din interiorul tarii. Pamant mult, lume putina, agricultura la maxim, moderna si eficienta.
Cu 50 de km inainte de aterizare au inceput sa apara. Raul Parana e enorm si face tot felul de lacuri pe langa.

Cascada Iguazu este pe granita dintre Brazilia si Argentina. Trei cascade faimoase are lumea si toate sunt pe granite. Asta inseamna bataie de cap. SUA-Canada nu are rost sa comentez ce insemna vizele si comportamentul nazist (aproape garantat) al ofiterilor de emigratie americani.  Zimbabwe-Zambia la Victoria Falls iar vize, scumpe si cu zile de asteptare. E totusi bine ca in Zambia suntem una din putinele tari care nu au nevoie de viza datorita unei concesiuni  obtinute de Ceaușescu. Acum cand scriu notele astea pentru blog sunt la intrarea in Brazilia asteptand autobuzul. Vii cu un autobuz, te dai jos la granita, astepti alt autobuz care te duce pana la soseaua care merge la cascade, apoi alt autobuz … jumatate de zi o pierzi asteptand autobuze.

Zona de frontiera unde se afla cascadele ar putea fi o tara separata de tarile mama. Lumea se duce la cumparaturi in Paraguay, la restaurant in Argentina, in Brazilia…la nimic, totul e scump. Dolarul si euro sunt monede mai populare ca oricare din cele nationale. Mentalitatea – si ea de frontiera, multa lume tanara venita sa-si caute sansa, sa faca bani. Peste tot este contrabanda la maxim datorita diferentei enorme de taxe dintre Paraguay si Brazilia/Argentina. De vizitat in afara de cascade doar barajul Itaipu, la randul lui o minune a lumii.

Trei tari un rau. In dreapta Brazilia, in stanga Argentina, in spate de tot unde pare ca se termina raul-Paraguay.

Itaipu este pe granita dintre Paraguay si Brazilia. Argentina nu are nici un drept la energia produsa desi a avut pretentii bazate pe faptul ca nu mai ajunge raul in aceeasi forma ca ca inainte pe teritoriul ei. Barajul are 20 de turbine, 10 pentru fiecare tara. Fiecare turbina produce echivalentul la aproape un milion de euro pe zi in energie. Paraguay isi asigura necesarul de energie electrica, iroseste cat nu pot eu descrie aici lasand luminile aprinse prin orase 24 din 24 si mai are si sa vanda Braziliei in valoare de cateva sute de milioane pe an. Momentan este barajul cu cea mai mare productie de energie electrica din lume, peste cel Three Gorges din China.

Paraguay insista pe cuvantul “binacional”, tot le e frica sa nu ii lase Brazilia fara partea lor in vreo noapte. 
Fiecare turbina produce aproape un milion de euro pe zi.

Alte atractii in afara de cascade si baraj nu sunt. Aubincerxat brazilienii sa creeze unele artificial. Intr-o  zi avand ceva timp liber am fost sa vizitez un loc numit “monumenul celor 3 tari”. Exista un loc unde se întâlnesc  cele trei tari. Apa raului Iguazu le separa. Brazilia pe malul sau a inchis o bucata de pamant cu un zid si a facut un monument de vreo 3 metri inaltime. Imaginati-va ca Bulgaria face un gard si multa publicitate la o bucata de teren pe malul Dunarii unde se petrece cu Romania si Serbia. Costul vizitei circa 30 de euro, taxi ca altfel nu poti ajunge, bilet de intare si o inghetata. Monumentul e “suvenirizat” in saptezeci de feluri de la statuete la tricouri, la bratari, la mancare scumpa la restaurantul tematic. Pe malulurile paraguayan si argentinian lumea pescuieste, sunt case, cartiere normale din orase. Poti sa vezi locul unde se intalnesc tarile fara sa platesti vreo taxa. La brazilieni plin de lume, si altii ca mine care s-au temut ca ar fi pierdut ceva neducandu-se.

Marele monument creat pe malul brazilian.
Si unul din multele suveniruri.

Imediat dupa granita in Paraguay se afla orasul Ciudad del Este, al doilea ca marime din tara. Este unul dintre cel mai ciudate orase pe care le-am vazut. Nimic altceva decat o colectie de magazine facute peste noapte si blocuri de pana la 10 etaje functionand ca en grosuri pentru pietele braziliene si argentiniene. Taxele in Paraguay sunt mici. Evaziunea fiscala e maxima. Tentatia de contrabanda e mare, in Brazilia preturile pot fi si de 5 ori mai mari la electronice si electrice, de exemplu.

Cascadele sunt 275 la numar desi e greu sa le percepi drept separate cu ochiul liber. Sunt impartite de Argentina si Brazilia, una are un mal, alta pe celelalt. Partea argentiniana la are pe cele mai spectaculoase si mai mari (si daca nu le avea tot ar fi pretins, in Argentina chestia cu “tara noastra cea frumosa” e dusa la extrem). Pe partea braziliana fluviul si amenajarile omulului iti permit sa te apropii mai mult de cascade. Vizitate trebuiesc amandoua, sunt destul de diferite si oricum nu imi imaginez cum cineva ar merge atata drum sa vada doar una.

Spre cascada.
Lumea apelor. Aer super proaspat, ploaie locala, zgomot enorm.

 

Pe partea argentiniana se pot face tururi cu barci care se apropie de căderi. Ploaia este garantata, se creaza pe o raza de cateva sute de metri. Pe o ploaie si o umiditate asemanatoare la cascada Victoria am stricat un Iphone si un DSLR intr-o ora. Baie oficial nu se poate face in zona cascadelor desi nu e greu de gasit un loc mai in jos pe rau daca cineva chiar vrea. Animale exista in zona, a doua zi dupa ce am fost pe partea argentiniana a aparut o pumă. Parcul natural de care tin cascadele a fost inchis timp de vreo doua zile sa prinda puma. Alte vietuitoare prezente sunt cuatis, soparle, paienjeni si fluturi.

Baie am vrut sa fac dar mi-a fost frica de amenda.
Pe partea argentiniana te poti apropia cu barca, cam scump dar e Argentina, e normal.
Paianjeni facand plasa fix peste o cascada.
Padure de cozi, coatis sunt simpatici dar fura mancarea si musca.

Vizitatul e usor atata timp cat nu trebuie sa treci dintr-o tara in alta. Pe partea braziliana exista un oras relativ mare, Foz de Iguazu, pe partea argentiniana altul Puerto Iguazu. Fiecare din ele e poarta spre cascade. Sunt pline de hoteluri si resturante, au aeroporturi si toate celelate facilitati posibile. Distantele din orase pana la cascade sunt de circa 30 de kilometri si se parcurg cu autobuzele locale. O zi pe partea argentiniana si una pe cea braziliana sunt de ajuns sa vedeti tot. Pretul de intrare circa 25 de euro pe fiecare parte. Mancare preferabil de la supermarket, inauntru un hamburger e 10 euro.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *