Georgia, incomparabila si necunoscuta.

Georgia. Stai pe plaja la Mamaia si te uiti peste mare. Diametral opus e Georgia, atat de aproape, practic un vecin si totusi atat de puțin cunoscuta. Am întrebat lumea despre Georgia. Multi nu au habar ca mai exista. Care știu tind sa o asocieze cu Stalin. În România nu e excepție, se vorbește puțin despre Georgia. La randul meu nu stiam la ce sa ma astept. Știam ca e frumoasa și speciala, ca fusese perla turismului sovietic. Așteptările au fost depășite cu mult. O consider cea mai subevaluata și nedescoperita tara din spațiul european. Georgia e aproape, nu e scumpa, e sigura. In afara de rusi și polonezi se pare ca nimeni nu a descoperit cu adevărat tara asta. Daca ar fi sa concentrez in trei cuvinte Georgia as alege munti, mancare si identitate. Caucaz sunt cei mai frumosi munti pe care i-am atins, Himalaya, Anzi si Alpi inclusi in comparatie fiind. Probabil ca sunt subiectiv, in articole viitoare o sa elaborez.

Georgia, Armenia si Azerbaijan sunt cele trei tari care compun regiunea “Caucaz”. Unii zic ca Europa pe undeva pe aici se termina, eu am tendinta sa fiu de acord. Pe Azerbaidjan nu as băga-o in Europa. Muntii Caucaz formeaza un zid la nord despartind cele trei tari de Rusia. Marile Neagra si Caspica sunt iar bariere naturale, la vest si est respectiv. Spre sud e pamant normal, Iran si spre sud-vest Turcia. Cu harta nu se stie nici acum la 25 de ani de la desfintarea Uniunii Sovietice care e treaba. Abkhazia, o regiune extraordinar de frumoasa de la Marea Neagra e practic independenta dar Georgia o considera o provincie si o pune drept parte a Georgiei pe harti. Ossetia de sud, o regiune de munte, la fel, e de fapt independenta dar apare ca provincie georgiana.

Cu identitatea e la fel de complicat. Pe de-o parte o tara cu o istorie de mii de ani, cu o limba care nu se aseamana cu nimic si un alfabet imposibil. Tara e compusa din grupuri etnice definite in era medievala care se considera entitati separate. Nu am auzit pe cineva sa spuna ca e georgian in zona de munte. Se refera la ei insisi drept kazbegi, svaneti sau tusheti. Pe cealalta parte Georgia e o tara reinventata in ultimii 25 de ani. Parte din re-ul asta a fost re-denumirea. In limba nationala se cheama “Sakartvelo”, majoritatea vecinilor o stiu de Gruzia, denumirea din era sovietica. Independenta i-a adus un numele nou, Georgia, dupa Sf.Gheorghe / George, sfantul tarii. Sfânt pe care îl sărbătoresc de doua ori pe an, unic în lume fenomenul. Ideea a fost ca numele sa sune cat mai european. O idee neinspirata, toata lumea o confunda cu statul american cu acelasi nume. In cautarile pe internet e dezastru, totdeauna apare ceva din Georgia americana. Drapelul tarii, alta parte a reinventarea este de fapt simbolul unui partid politic care era la putere in perioada aceea.

Descrierea de sus ar putea da impresia ca Georgia e un fel de tara bananiera. Nu este deloc, e foarte stabila si normala, sigura si “pe stil vechi”. Relatiile umane suplinesc carentele din sistem unde apar. Adică dacă nu găsești ceva întrebi si aproape sigur cineva te ia de mana și te duce. În afara condusului  și hartuirii femeilor (anticipez) absolut nimic nu prezintă pericol.

Orasele și satele arata ca prin România și Bulgaria, excepție făcând capitala Tbilisi.  Șosele mai au cate o groapa dar sunt practicabile, câini vagabonzi sunt dar rar. Condusul este extrem de agresiv  dar se poate conduce, data viitoare o sa merg cu masina. Cerșetori multi, se pare ca e o tradiție georgiana. Cel mai insistent cerșetor pe care îl găsisem pana sa merg în Georgia fusese un pusti de 10-11 ani în Mumbai care s-a ținut după mine 3 km. În fata megabisericii din Tbilisi recordul a fost bătut tot de un pusti  de vreo 10 ani. 30 de minute m-a bătut la cap, a plâns, s-a trântit pe jos, la un moment dat a inceput sa urle ca lupii. Un copil blond, perfect normal fizic si psihic dar cu o educatie mai aparte se pare

Georgieni sunt ospitalieri și prietenoși per total. Exista o latura mai închisă totuși. Sunt mai putin comunicativi ca vecinii armeni, mai “scurt si la obiect”. Lumea pare cam fixista, extremista, chiar supărata pe viata. Cateva exemple aleatorii…Intr-un autobuz in Tbilisi nu mergea aerul condiționat. S-a iscat o mini revolta, lumea tot striga șoferul și el striga înapoi. Un domn de vreo 65 de ani atât de absorbit era cu protestat ca mai să uite sa coboare la stația lui. La granita la ultima iesire s-a luat aia de mine ca e foaia de plastic de la pasaport usor crapata. In centrul Tbilisi un baiat de 20 si ceva de ani cat se poate de normal si bine imbracat cu o banderola cu o svastica pe brat. In compensatie pot enumera multe situatii unde comportamentul oamenilor a fost mai bun si prietenos decat s-ar fi cuvenit…

Caucazul nu e Europa dar nici Asia. Relatiile dintre sexe sunt o amestecatura stranie intre occident si orient. O americanca ”expatriata” in Georgia mi-a explicat cum e treaba. Fata e una din miile de profesori de engleza importați recent sa predea tineretului georgian. Problema e destul de complexa. Pe de o parte bărbații se cred macho, genul de macho estic, brut… Aveau reputația asta și pe timpul URSS. Pe de alta femeile sunt controlate. Fiecare are un patroni, tata, frate, etc care are misiunea sa se asigure ca gogo, fata, e cuminte și se mărită virgina. Data de expirare a femeilor e 25 de ani, considerabil mai mica decât în restul tarilor fost sovietice unde a ajuns pe la 30. Georgia nu e ce pare. Lumea are trăsături europene, e îmbrăcată și tunsa modern (plin de bărbi de hipster), umbla la baruri și discoteci, etc. Dincolo de aparenta societatea este extrem de conservatoare. Femeile străine automat devin țintă. Domnișoara profesoara îmi spunea ca sunt multe care au lăsat predatul și au plecat acasă din cauza atenției nedorite.

Hartuirea sexuala este un subiect de discuție la moda. Am trăit într-o tara, SUA în care am văzut mult abuz al femeilor la capitolul asta și sunt sceptic. Scepticismul s-a diminuat în Georgia. Dacă exista o societate campioana la asa ceva nu este India sau ceva tara araba – este Georgia. Exemple la tot pasul si aici. Trei rusoaice se pun la masa vecina la o terasa. Nu se așează bine ca vin niste georgieni din senin și se așează lângă ele la masa. Alea ca nu, ca nu stiu ce, eu nici vorba sa plece. Mergeam pe strada cu un irlandez și o rusoaica de vreo 26 de ani, o bibliotecara care nu arata deloc a bibliotecara. Oprește o mașină cu trei georgieni și o întreabă dacă nu vrea sa urce. Ea le spune în rusa ca e a treia invitație pe ziua respectiva și ca nu e interesata. Ei insista…

Pana acum am scris pe un ton mai negativ si nu e corect.  Georgia are mult mai multe pozitive decat negative. SI pozitivele care sunt tind sa fie de top mondial absolut. Una din ele, dupa cum ziceam si mai sus e mancarea. Este de inexplicabil cum o tara atat de mica, atat de rurala si dintr-o asa zona poate sa aiba bucataria pe care o are. La zona ma refer la faptul ca nu se compara sub nici o forma cu vecinii in afara de Turcia, care Turcie e si ea top la bucatarie. Armenia si Azerbaidjan sunt nesemnificative pe langa Georgia, Rusia cat e ea de mare nu se apropie. Am auzit asta de la cateva randuri de rusi, inclusiv ca cele mai bune restaurante din Rusia sunt cele georgiene. Varietatea e extraordinara, un simplu exemplu, painea in orice brutarie este de multe feluri si forme si este cea mai buna paine pe care am mancat-o vreodata. Inventivitatea la fel, niciodata nu te plictisesti mancand in Georgia. Orice fel de mancare, oricat de simpla e buna.

Mancarea vegetariana este omniprezenta si foarte buna, in afara de India nu cred ca mai e vreo tara mai buna pentru vegetarieni. Pe parcurs o sa mentionez ce am mai mancat, poate o sa scriu si un articol despre mancare. E unul dintre ulimile lucruri pe care mu le propun cu blogul asta dar Georgia e speciala.

Georgia per se e o tara care merita multe articole. Introducerea aceasta este foarte generala dar necesara pentru ca tara este relativ necunoscuta. Cu timpul o sa intru in detalii, in special cu muntii.