
Intrarea cetățenilor români în Mexic este o problemă de prin 2018 încoace. Vedem în presă și nu prea știm ce să credem având în vedere că pe “sociale media” se exagerează deobicei.
Am fost în Mexic de câteva ori. Am în pașapoarte vize de pe vremea când se mergea cu viză. Ultima dată am fost în 2021 în Covid. AirFrance, escală în Paris. În Paris nu ne-a întrebat nimeni nimic dar în Cancun am avut parte de o formală interogare secundară care s-a terminat repede și cu bine. Alte trei persoane cunoscute au intrat in aceeași zi fară probleme venind cu alte zboruri.
Mexic 2024. Iau bilet pe o lună pentru Cancun la, planul e să mergem in Belize si Guatemala de asemenea. După ce am luat bilet m-am pus să îmi fac o actualizare. Am aflat că tranzitul prin Elveția e problemă, că frecvent nu te lasă sa te îmbarci spre Mexic.
Elveția e o țară față de care am reticență, nu îmi place să merg acolo deși am tot mers la ski. De ce am ales să zbor pe acolo… Nu era cel mai ieftin bilet dar era bun că timpi și m-am gândit că e Swissair și la drum lung e bine să iei companie “bună”. Swisair s-a dovedit a fi praf, de fapt nici nu am zburat cu Swissair ci cu o copie, dar despre asta în alt articol. Cert e că “migra” nu a fost un factor când am ales escală prin Elveția și la fel de cert e că mă făcut o greșeală serioasă. Lăsasem garda jos crezând că problema s-a atenuat.
Aeroport Zurich, poarta de îmbarcare. La 30 de metri de poartă, în mijlocul culoarului sunt două birouri improvizate unde două femei stau în picioare și verifică pașapoarte. Deasupra birourilor pe semn scrie “Control Pașapoarte Cancun”. Exact ca atunci când călătorești în SUA și e verificarea vizelor înainte de îmbarcare. Eu stau de o parte și trag cu ochiul și urechea. Vreau să mă pregătesc, să aud întrebările.

Doamnele care taie și spanzură.
Majoritatea călătorilor sunt elvețieni și când doamnele văd pașaportul roșu se uită sumar și în două câteva termină cu fiecare persoană. La fel cu niște francezi și nemți.
Pe la al 20‑lea om apare prima problemă. Pașaport polonez cred, câteva întebari în plus și gata. Apoi maghiari, la fel, două minute de verificat.
Consider că am aflat destule și mă pun și eu la coadă. Doamna mă ia din prima – direct și la obiect, asta e tot bagajul? Doar opt kilograme? Îi zic că atât e permis și nu mă mai întreabă nimic, cheamă pe colega. Prima e de origine africană, a doua e cu trăsături asiatice. Prima îi zice celeilalte cu voce tare că: “a mai venit unul din cei trei”, de aici deduc că ne așteptau pe cei cu pașaport românesc. Mă întreabă și ea de bagaj, de ce vrem să vizităm, rezervări de cazare, etc… Ajunge la viza americană care era mai încolo în pașaport. Face câteva poze la pașaport, la viză și se încheie treaba, îmi dă un carton ca un ticket de îmbarcare pe care a pus o ștampilă.

MEXICOOO !!! Ce am văzut în fața ochilor când am auzit clicul ștampilei.
Problema nu s-a terminat, de fapt acum începe. De la Budapesta cu alt avion vine un prieten. Așteptându-l tot cu ochii pe coadă sunt. Apar probleme. O femeie din Belize, un nene cu familia pe pașaport iordanian… Orice nu e pașaport din țara unde nu trebuie viza de SUA intră direct la doamna supravegetoare.
Ajunge și prietenul, se pune la coadă. Fata îl trimite la supraveghetoare în secunda când vede ca nu are viza de SUA. Aia îl ia tare cu bagajul, parcă mai tare că pe mine. Îl întreabă de cazare, transport, bilet de întoarcere, bani, etc. Foarte incredulă, negativă, se vede din ton și mimică. Mă bag și eu, zic că e cu mine, etc. Ne zice că e problema și cheamă alt supervizor. Un domn la costum, pare elvețian din tată în fiu.
Și o luăm iar de la capăt. De ce doar bagaj de mână, cum vă descurcați cu asa de puțin, ce e în bagaj…
Când e biletul de întoarcere.
De ce stați așa de mult, 28 de zile.
Rezervări, de ce doar pe primele zile.
Ai mai fost în Mexic.
Ai fost în SUA.
Apoi vrea să vadă o viză de SUA care a expirat și pe care omul fusese în țară promisă de mai multe ori.
Alte vacanțe anul ăsta?
Câte călătorii faceti pe an?
Servici?
Ca medic, lucrează la spital sau are practică lui?
Despre motivul pentru care a zburat din Budapesta și nu din Otopeni?
Despre Guatemala, cealaltă destinație a noastră. Bilete interne în Mexic, cu ce ne vom deplasa?
Bilete de avion la întoarcere din Guatemala spre Mexic?
Plănuim să mergem în alte părți din Mexic după Guatemala?
Revine asupra bagajului…
Cum se descurca cu atât de puține haine?
Colegul zice că le spală periodic și elvețianul face o glumă asupra igienei personale. Aici îmi mai revine speranța, totuși și inchizitorul e om, nu robot. Pe de altă parte paradoxul ajunge la absurd. Omul nostru acum suportă glume și mai cu ceva vreme înainte îmi explica cum se spăla pe mâini în etape, cu diferite chimicale, timp de 15 minute înainte de operații…
Revenind… Câți bani are, cât cash cât în carduri?
(Aici se pare ca dă bine ca o parte din bani sunt in euro).
La domnul elvețian nu îi convine că interogatul nu lucrează cu normă întreagă. Realitatea e alta, omul e chirurg și dacă vrea face cât 10 elvețieni de rând. Dar nu mai vrea să lucreze. Asta nu înțelege domnul anchetator în încercarea lui de a determina dacă nu face destui bani. Paradoxul e că cu colțul ochiului văd vreo trei fumați cu pașapoarte elvețiene – ăia sunt capabili să își platescă necesarul in Mexic…
Tot caută și dă mesage, sună. Nu ne dă sentința dar… mai cheamă pe cineva, un băiat mai tânăr care părea de origine indiană. Ăsta se pare că lucrează chiar la Swissair, are o vesta cu Swissair. Se pare că trebuie să aprobe și el. Dacă ne întoarce din Mexic Swissair e obligată să ne aducă înapoi.
Problema noastră e că avansează coada și se apropie ora decolării. Vorbesc între ei și… sună după încă un alt boss. Boss de boss de boss. Supraveghetorul suprem. Care nu răspunde… Mă simt umilit până la maxim. Coada noastră aproape că s-a dus, mai sunt vreo câteva persoane cu probleme, nenea din Iordania și familia lui și încă unii care nu știu ce pașapoarte au. Din când în când mai vine câte un “adevărat” european întârziat care trece rapid prin filtru.
Se pare că nimeni nu vrea să își asume responsabilitatea de a zice gata, treceți.
Se mai cosultă odată, mai sună. Până la urmă cu reticență îl cheamă pe omul nostru și îi dă cartonul vieții. Ne avertizează că nu e încă gata, ca la Cancun o să înceapă iar verificările.

Cartonașul care face diferența între vacanță și pierdut 2000-3000 de euro euro pe cap de om plus stress …
Aici stau în avion, pe ultimul rând, înghesuit de un nene enorm și aștept să treacă 12 ore de zbor și să aflăm dacă e va fi vacanță sau deportare.
Stau și mă gândesc cum să ne pregătim dacă ar fi de deportare. Am telefonul încărcat, bateria externă plină. La dom’ doctor i-am zis să bea apă cât poate că am înțeles că în detenția dinainte de de deportare nu îți dau apă sau mâncare o bucată bună de vreme. Imediat ce aterizăm, cât așteptam la coadă o să încerc da intru pe net și să memorez numărul consulatului românesc de la Ciudad de Mexico…
Ce am ajuns…
Sfârșit partea 1 din 2. Va continua.