Din Atlas la Atlantic via Sahara. 1000 de km prin inima Marocului.

(Un articol “generalist” pentru cei care se gandesc sa mearga. Fes, Essaouira, Ouarzazate si desertul din jur, Casablanca. Despre felul locurilor, siguranta, preturi.)

Din avion se vad muntii Atlas cu formele lor speciale. Nu prea abrupti dar cu niste pante lungi de kilometri, parca tot pamantul e cumva inclinat. Aterizat in Fes, nu este autobuz pana în centru desi site-ul aeroportului zice ca este, e deja normal. La taxi cu doi cunoscuti englezi, taxi Mercedes de pe vremuri. Se urca aia in spate, eu dau sa ma urc in fata si nu ma lasa soferul. “E rezervat de straini, nu poti merge'”.  Am sapca pe cap si ochelari de soare la ochi, poate de aia. Pana sa le dau jos si sa mi caut  mai bine cuvintele in franceza ma ia ca “voi marocanii plecati afara va credeti straini acum, ati uitat si limba si de unde ati plecat”. Aia in spate prapadindu-se de ras… ii arat pasaportul, ma lasa sa urc in taxi.

Fes e special. E orasul conservator, capitala religioasa a Marocului, autentic, viu. Turismul e in floare si aici dar partea locala e mult mai puternica, domina clar. Fes el Bali, orasul vechi, e cel mai mare oras medieval al lumii arabe. Un fel de Sighisoara araba dar de cateva zeci de ori mai mare.

Am noroc ca riadul,  (riad = casa de oaspeti traditionala) e in marginea medinei. Medina e pe un deal si e enorma. Daca riadul era pe la mijloc sau mai incolo o jumatate de zi il cautam. GPS-ul in general nu merge in medine din cauza cladirilor prea apropriate. Riadul e o casa veche, mare, de oameni bogati de pe vremuri transformata in casa de oaspeti sau hotel. Caracteristica principala e o curte interioara care ori nu e acoperita ori are acoperis de sticla sa lase lumina naturala sa intre. O mare parte din cazarile din Maroc sunt asa, pretul normal e in jur de 25-30 de euro pe noapte pentru doua persoane. Apropo de preturi, cu totul, transport-cazare-masa (TCM) Maroc a iesit pe la vreo 28.50 de euro pe zi in sezon mediu. ( TCM nu include bilete de intrare, alcool, taxi discreționar, etc).

Medina e incredibila. Mare ca mare dar a ramas ca acum 200 sau 300 de ani. Fes a fost capitala pana in 1912 si se vede. Palate, moschei clasice, scoli religioase faimose si fantani peste tot. Meseriile s-au pastrat si ele, stilul de viata la fel. Strazi inguste, exact ca pe vremuri. Cum masinile nu au loc magarii cara orice iti poti imagina, mentiune speciala pentru cei care duc materiale de constructii, tevi si bare lungi pe aleeile de 2 m latime. Medina pare un univers, iti da impresia ca intre ziduri se poate trai fara contact cu lumea de afara.

Intrearea in medina se face pe porti. Delimitrea e clara si acum intre vechi si nou, medina si orasul nou din jurul ei. Intri pe poarta asta si parca te-ai intors in timp.

Cladiri tipice. Una intr-alta, uneori nu arata prea frumos.

Magazin tipic din medina, mi-amintea de filmele cu Ierusalimul pe vremea lui Isus.
Pielaria a fost principala indeletnicire in Fes si inca mai este importanta. Maroc e mare producator de piei si imbracamine, multe dintre piei sunt exportate inainte de a fi cusute, in special spre Italia si Franta unde capata etichete faimose si preturi pe masura. Marocanii sunt indignati, unul mi se plangea ca nu sunt recunoscuti pentru calitate asa cum trebuie (i-am explicat ca nu prea e de dorit sa fii faimos pentru piei de animale in timpurile de azi). In oras toate articolele de piele imaginabile sunt la vanzare, preturi relativ bune considerand calitatea (negocieri necesare). O problema e ca mai tot ce e din piele  aici are un miros (temporar) foarte neplacut.

 

Tabacarie in orasul vechi. E de mirare cum nu s-au mutat in orasul nou afacerile de genul asta. Totul ca acum 100 sau 200 de ani. Multe culori si un miros groaznic.

Pe la marginea medinei usuca pieile pe oriunde pot. Da, de aici vin pieile din geaca italiana de sute de euro. 

Inclusiv astea, sunt proaspete, asteapta sa fie bagate in chimicalele din bazinele de mai sus.

Sistem de colectare a gunoiului exista, dupa cum vedeti sunt containere si in poza dar multe deseuri inclusiv resturi de piei ajung in pârâul de langa medina. Mirosul si ai e greu de descris.
Medina din Fes merita vazuta, imparte podiumul cu satele berbere. Nu e nici pe departe asa de faimoasa ca Marrakech, are mult mai  mult de oferit decat Casablanca, e mult mai autentica decat Chefchouen sau Essaouira.

Essaouira a fost urmatoarea destinatie. Fes e orasul conservator de langa muntii Atlas,  Essaouira a fost un oras litoral cosmopolit, imbogatit din comert. Mai nou s-a convertit in oras turistic. Agentiile  de publicitate l-au conturat drept romantic, artistic, chiar magic. E interesant, are o medina veche si relativ autentica si o multime de cladiri daramate. Ca fiecare oras marocan are un  cartier evreiesc, mellah. Evrei au fost multi, foarte putini mai sunt, desi Marocul e cea mai prietenoasa tara araba fata de fostii cetateni evrei. Chiar si asa, cu cartiere pustii, nepopulate – marocanii fac multa publicitate culturii si trecutului acestei minoritati si au si rezultate, mellah e plina de turisti.

Marea e frumoasa, puternica, valuri mari si zgomotoase, pescarii vin cu barcile pline seara. Problema e ca e extrem de turistic, mai bine zis raportul local/turist e prea inclinat spre turism. Trebuie sa cauti bine sa vezi frânturi de viata autentica, neinfluentata de turism. Piata de alimente e, ca intotdeauna, cea mai buna sursa.

Essaouira, (sau Suira pe numele ne modernizat) e dominata de mare.

Medina e si aici relativ mare dar mai moderna, nu are caracterul celei din Fez, nu iti da impresia ca e o lume separata.

Plina de buticuri turistice, multe dintre ele vanzand culoare.
Oficiul national de turism marocan insista pe varietatea peisajelor si culturii marocane si ceva dreptate are. Am zis sa merg sa vad si deșertul. Ouarzazate e in deșert dar orasul insusi e nu are nimic de vizitat, absolut nimic special. Vizita merita facuta poate, pentru Ait Benhaddou, un orasel fortareata situat la vreo 30 de km. E in patrimoniul UNESCO, nu prea autentic si foarte cunoscut pentru duzina de filme faimoase care s-au filmat aici, de la “Lawrence of Arabia” la “Gladiator”. Mai intotdeauna in filme apare pe post de Ierusalim. Ese cel mai similar loc cu Ierusalimul antic care există astazi pe undeva, arata mai a Ierusalim antic decat orice parte fin Ierusalimul de azi.

Cu bicicleta prin desert. Odata iesit din oras masini putine, drum intins.

Pe marginea drumului viata se desfasoara, camile in activitati normale ne-turistice.

Ait Benhaddoun pare din alte timpuri si din alta lume, doar ca este in buna parte rezultatul “antichizarii” multe constructii sunt recente dar reproduceri la ce a fost pe vremuri acolo.

Totusi nu e un sat care moare la 6 seara cand pleaca turisitii, exista familii care traiesc aici tot timpul.
Ultimul stop in articolul asta, Casablanca. Nume frumos, rezonanta istorica, ne aduce aminte de filmele vechi. In realitate e o metropola, un oras de 4 milioane de oameni. Este centrul industrial cel mai mare al tarii si are putine de oferit, departe de renumele pe care il are.

Cele doua identitati ale Marocului sunt vizibile la tot pasul in marile orase. Pe de o parte se vad o extensie a Europei, pe de alta nu uita de ale lor – fani ultras ai echipelor de fotbal cu arme automate in loc de bâte si lanturi si steaguri palestiniene.

Le plac lucrurile din Europa dar adaptate. Crucea de pe emblema Barcelonei a fost inlocuita cu o minge. In Barcelona poti merge pe strada cu un tricou de al Madridului fara probleme. Cu un tricou cu taurul spaniol pe stema asta care e asociata la maxim cu catalanismul ai avea sanse sa iei bataie in zi de meci. 
Singurul obiectiv notabil e moschea Hassan al-II-lea situata pe coasta Atlanticului. Enorma, circa 600 de milioane de euro cheltuiti, parte din donatii private dar mai multi de la stat. Au fost multe intrebari asupra necesitatii unei asemenea moschei. O situatie foarte similara cu cea a megacatedralei din Bucuresti.

Casablanca este si una din putinele oportunitati de a gasi restaurante ne-turistice si de calitate. Orasul are o suma de oameni cu bani si implicit restaurante locale bune, cu aceeasi 10 euro pe care ii cheltui pe o masa mediocra la un restaurant turistic oriunde altundeva aici poti manca bine si autentic.

Islamul incepe in Papua indoneziana la 15 000 de km est de aici si se termina cu zidul asta. Numele Marocului in araba este Maghrib, insemnand vest, zidul asta e granita de vest a lumii musulmane. 

Pescuind in umbra moscheii, mai faceau o rugaciune, mai prindeau un peste...

Totul la maxim, nici o cheltuiala nu a fost precupetita. Usile, si de fapt toata moscheea, impresionante.
Patru destinatii complet diferite – Marocul are de toate. Are si o suma de publicitate si e greu decis ce merita efortul si ce nu. Casablanca nu as fi vizitat-o daca stiam ca e asa, Fes dimpotriva, am fost de 2 ori si as mai merge peste vreo 10 ani. In orice caz Maroc e una din putinele tari arabe care se mai pot vizita fara riscul de a auzi un nebun strigand “allahu akbar”. Merita o vizita dar calibrati-va bine așteptările.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *