Cum e treaba in Etiopia? Primele impresii, Addis Abeba.

Etiopia e diferita de restul Africii. La modul foarte general Africa “neagra” e perceputa cam in trei feluri : Sud-Estul din Kenya pana in Africa de Sud – civilizat, safari-uri, economic relativ bine, cu mostenire buna de la coloniștii englezi și olandezi. Zimbabwe (cu toate problemele pe care le are acum), Botswana, chiar și Kenya, bineînțeles Africa de Sud fiind exemplele cele mai clare. Apoi Africa de Vest / Centru și ce e sub ea – verde, adesea suprapopulata, corupta, cu războaie și haos, cu muzicã și fotbal. Nigeria, Camerun, Congo de exemplu. În cele din urma Africa subsahariana – în general musulmana, cu sărăcia absoluta și deșertul fara speranta. Chad, Mauritania, R. Centrafricana ca exemple.

Etiopia nu aparține de nici una dintre ele. Nu este nici macar exceptia tipica, e alta lume pur si simplu. Este unica din toate punctele de vedere : relief, istorie, limba si alfabet, calendar, religie, înfățișarea oamenilor.

In Etiopia am ajuns noaptea, s-a făcut lumina când eram în taxi. Calatoria inapoi in timp a fost oficial confirmata de calendarele si ceasurile din aeroport, in Etiopia este martie 2010 desi in mare parte din restul lumii suntem in noiembrie 2017. Calendarul etiopian este cu 7 ani in urma si are 13 luni, 12 normale de cate 30 de zile si una de 5-6 zile. Calendarul nu e o problema, diferenta de ani e clara. Ceasul poate fi foarte adesea, ei incep noua zi la 6 dimineata nu la 12 noaptea si sunt intotdeuna cu 6 ore in urma, (la asta ma sa ma refer in postari viitoare). Prima impresie… nimic special, nimic sa sara in ochi. Orasul Addis e mare, tipic african. Poate un pic mai multe cladiri inalte decat ma asteptam si mai puțin trafic. Nimic de speriat, stiam ca Etiopia adevărată e la tara si in orasele mai mici, nu in capitala.

Etiopia are aviație, Ethiopian Airlines are zboruri in toata lumea si reputatie buna. Cea mai buna companie aeriana africana, s-ar zice. Bole, aeroportul principal, e intre prost si dezastruos. La venire dupa ce am trecut de imigratie am vazut un mare șobolan in zona restaurantelor. La plecare pana sa apuci sa treci de scanner-e trebuie sa aștepți intr-o zona insuportabila. Am ajuns mai devreme si a trebuit sa astept pana sa fac check in. Darapanare, putine scaune, frig de mori. Nu e încălzire si usile care dau afara sunt mai mult deschise. Cred ca erau 5 grade inauntru, a trebuit sa mă imbrac cu hainele de munte. Sute de femei mascate asteptau si ele acelasi avion ca si mine spre Arabia Saudita, mergeau la o conferinta despre islam. Haos si lupta, un scaun la 20 de persoane… Dupa scanner-e  e mai bine, aproape ca un aeroport normal mai vechi din lumea bogata. Per total un aeroport de evitat…

Taxiurile din fata terminalului nu au aparat, cer 500-600 birr pana in zona centrala, adica vreo 20 de euro. Se negociaza, eu l-am luat de dupa parcare si l-m scos la un sfert. Marea majoritate Lada de pe vremea lui Gorbaciov sau dinainte, toate la al treilea sau patrulea motor si cu milionul de km la bord.

Strazile orasului vazute prin parbrizul unui taxiu.

Addis nu prea a impresionat la prima vedere (și nici la a doua sau a treia). Este situat intr-o caldare naturala, fundul fiind chiar centrul orasului. Suprafață mare, făcut fără nici o logica, o colecție de zone legate de șosele. Lumea a ocupat teren pe unde a gasit si s-a ajuns la situatia unde cartiere ghetou sunt in plin centru langa cele mai scumpe zone. Imposibil sa ghicesti, sa eviți cartierele periculoase. Am ieșit pe o alta poarta decât cea pe care am intrat la catedrala nationala și am nimerit fix în ghetou.

O tara extra-suprapopulata. Nimeni nu stie cat e populatia tarii. Estimarile variaza cu vreo 25 de milioane.

Nici o logica în alocarea spațiului (exemplu : ambasade cu teren în jur cat zeci de terenuri de fotbal situate imediat lângă cartiere incredibil de inghesuite). Peste tot clădiri în construcție, multe din ele de peste 20 de etaje, se vede clar ca e un boom imobiliar. Orasul e situat la mare altitudine, 2300 de metri si asta se simte imediat. Populație mare, 3.5 milioane de oameni oficial, peste 5 in realitate. Extrem de multi fără nici o treaba stau pe străzi, in special baieti intre 10 si 20 si ceva de ani. Tara este extrem de suprapopulata, categoria cosmar, doar in Filipine si in parti speciale din India am mai vazut asa ceva. Multa lume venita de la tara care s-a instalat pe unde a putut. Chiria minima e undeva intre 10 si 20 de birr pe noapte, (1.50-3 lei) dar si asa e scump si lumea prefera strada. “Oricat de rau ar fi in Addis tot e mai bine ca la tara, ceva de mancare gasesti si nu e nici asa de frig” imi explica un ghid. Spre deosebire de multe alte tari foarte sarace Etiopia are si problema terenului care e foarte putin fertil, in general munte sec sau deșert si a vremii, e frig din cauza altitudinii.

Relieful predomninant. Ethiopia are aproape trei sferturi din muntii Africii. Solul, vremea si altitudinea s-au unit impotriva omului. O singura recolta pe an se poate produce si aia departe de a fi generoasa.

Surprinzator e ca nu e chiar imposibil traficul, taxele sunt mari la cumpărarea vehiculelor particulare, circa 300 la suta. De asemenea nu sunt motorete sau scutere. Transportul public e dezastruos, am vazut coada de circa 200-250 de metri in statia de autobuz. Coada perfecta, unul in spatele celuilalt, nimeni pe laturi, nimeni incercand sa se bage in fata. O speranta vine de la trenul gen metrou care a fost recent inaugurat, construit de chinezi. Absolut tot ce este constructie publica in Etiopia, de la baraje la drumuri si linii ferate, este construit de China. Metroul l-am luat sa vad cum e, e trist si depresant, intunecos, friguros, deja darapanat. Metrou mai neplacut nu am vazut pana acum.

De văzut in capitala mare lucru nu e. Biserici si muzee, clasica pereche. La muzee principala atracție este Muzeul National, acolo se gaseste Lucy, cel mai vechi schelet uman gasit pana acum, stra-stra——strabunica noastra a tuturor. E aproape întreg, a fost gasit in nord-estul Etiopiei in 1974. La muzeu în vitrina se pare ca au pus doar o copie, originalul ar fi in depozit. Etiopia e locul unde maimuta a lasat blana jos si de unde a pornit spre cele patru puncte cardinale. Paradoxal, azi Etiopia e tara unde omul a ramas in urma complet, unde situatia lui este dintre cele mai proaste posibile.

Muzeul national. In afara de Lucy nu au mare lucru dar este cel mai simplu in sensul pozitiv al cuvantului si usor de navigat muzeu in care am fost vreodata.

 

Maxilarul Lucy-ei. 3.4 milioane de ani si arata ca nou. 

La capitolul biserici lista e interminabila. Anticipez spunând ca Etiopia e (momentan) intr-un delir religios absolut si asta se reflecta in numarul si importanta bisericilor. Am vizitat vreo trei. St. Giorgis (una dintre cele mai vechi si faimoase), Mariam (a carei sarbatoare s-a nimerit cand eram in Addis) si catedrala nationala, un loc aproape halucinant prin felul in care combina religia cu naționalismul si politica. (Despre religie in Ethiopia o sa scriu un un aricol separat).

O zi de sarbatoare, am asteptat la coadadoua ore sa intru in curtea bisericii. 

Un loc demn de considerat este Merkato. Se zice ca ar fi cea mai mare piată din Africa. De fapt nu doar o piata, e mai mult un cartier comercial format din magazine si tarabe combinate cu ateliere in aer liber. Un haos total, alei inguste, plin de hamali si magari, multe chestii se fabrica sau asambleaza in strada. O experienta speciala, merita efortul. In ciuda avertismentelor siguranța nu a fost o problema, lumea amabila si prietenoasa.

Merkato. In mare parte produse chinezesti dar si destule facute in ateliere mari cat doua camere, nici vorba de fabrici sau ceva mai organizat. 
Parti de trensmisii reconditionate si uneori fabricate la fata locului. Ti se strica ceva la masina vii la Merkato si ti se face piesa pe loc.
Tot ce tine de fier se face la fata locului, pe comanda. Zona are un zgomot asurzitor, ciocane, aparate de tait, de sudat…

Ca oricare capitala africana Addis are o zona buna, populata in general de straini si lumea mai cu bani. Bole se numeste cartierul – cladiri inalte, cafenele mai moderne si luminate, chiar si cateva supermarketuri un pic mai mari ca magazinele romanesti de cartier. Ani lumina fata de restul orasului dar totusi sub orice cartier mai problematic din Bucuresti.

Prostia nu are limite, ce vedeti aici sunt parte din clasa sociala inalta a orasului, elita. 

Tara este sigura in ciuda saraciei si a faptului ca vezi Kalașnikoave peste tot. O problema totuși are, hoții de buzunare. Fusesem avertizat dar nu mă așteptam sa se întâmple chiar in zona zero a orasului la 100 de metri de stația de politie. Iesit dintr-un muzeu si mergand spre altul la 3 dupa amiza ma trezesc cu un pumn in umar. Doi baieti de 15-16 ani, unul pe stânga altul pe dreapta. Unul m-a lovit in umar sa-mi distraga atenția celalalt cu mana in buzunar sa ia telefonul. Avand experienta de cetățean al Barcelonei, capitala mondiala a hotiei de buzunare, i-am rezolvat rapid si discret.

Tara este sigura dar totusi...

Per total impresie nu prea buna. Saracia si problemele se vad la orice colt. Orasul mare african tipic, pura lume a treia.  Nu recomand sa petreceti mai mult de o zi-doua in Addis. In schimb ca societate si cultura in general semnele sunt foarte bune, pot paria ca o sa fie o tara extrem de interesanta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *