Uite rezervarea, nu e rezervarea. Cazarea in Cuba.

Cazare – transport – mancare, sfanta treime (fizica) a calatorului. De foame mai rabzi o zi, autobuz sau avion mai poti astepta si cateva zile dar daca nu gasesti camera o noapte ce faci ? Intrebarea care m-a urmarit toata luna petrecuta in Cuba. In 2015 a inceput o invazie turistica, oamenii care vor sa vada Cuba pana se ridica embargoul. Invazia s-a accentuat in 2016 cand au inceput zborurile directe si nerestrictionate din SUA si probabil va dura cativa ani. Cuba nu are infrastructura sa cazeze atata lume. La hotelurile mai populare in Havana nu aveau nimic liber pe urmatoarele 4 luni, totul rezervat de agentii. Nu booking.com, nu apar pe internet majoritatea camerelor, nu accepta carduri sa poti face rezervare… Rezervarea telefonica fara card se onoreaza doar daca nu s-a umplut cumva hotelul pana sa ajungi tu. Nu pensiuni, nu hotel de familie care sa ajusteze pretul cand nu are clienti, nu ai voie sa stai la oameni in casa in caz de urgenta. Pentru calatorul independent este stresant, scump si pierdere de timp

.

14775556298440.jpg
Foto. Semnul vietii. Trebuie sa fie si albastru, daca e rosu au voie numai cubanezii sa stea. In majoritatea cazurilor a te caza inseamna sa o iei la cautare de semne de astea prin zonele centrale ale oraselor.
Pana sa se liberalizeze in Cuba exista un singur tip de cazare, hotelul de stat. Pentru putinii turisti care erau si pentru functionarul care era trimis de stat in alta provincie sa faca ceva.O mare majoritate a cubanezilor iti spun si azi ca singura data cand au calatorit  au fost la ceva rude in alta provincie  la o maormantare sau pentru ceva acte in Havana. Nu au stat vreodata in hotel. In cel mai bun caz au stat in ceva  “campismo”, casute, in concediu cu bilet luat prin intreprinderea la care muncesc.
In prezent situatia este cam asa:

1. Hotel stat-privat. Partea privata e in general spaniola sau italiana. Toate lanturile gen Iberostar, Melia, Tryp sunt aici. Numai in zone turistice, foarte scumpe, 200 euro pe noapte e normal in Varadero si trebuie sa le scazi o stea daca nu doua din ce pretind ei ca au.

2. Hotel normal de stat.  Dierite preturi dar in general scump sau foarte scump pentru ce ofera. De cand cu invazia este si mai scump. Poate fi greu de gasit, sunt si orase relativ mari, populatie  30 000, care nu au hotel.

3. “Casa particular”.  Pe unele case apare un semn, un H culcat, albastru sau rosu, care inseamna ca proprietarii au permis sa inchirirze camere. In medie doua camere, niciodata toata casa. Platesc o taxa fixa la stat lunar plus 10 la suta din incasari. Taxa fixa variaza intre 30 euro in orase mai fara turism si 200 si ceva in orase turistice. Trebuie sa aiba standard gen aer conditionat si apa. Aer mereu a fost, apa calda sporadic, au instalatie dar nu functioneaza, nu o pornesc. Lenjeria de pat e acceptabila in cam o treime din cazuri. Intr-un fel e de inteles, este aproape imposibil sa cumperi cearsafuri de calitate in Cuba.

 

20151210_125800
Foto. Salteaua ta de la casa particular a fost reparata si ingrasata pe strazile orasului mai devreme sau mai tarziu.( Pretul reparatiei 25-30 euro. Proprietarea, ca pe la noi,  vegheaza sa bage baietii vata ca lumea in saltea, nu stai cu ochii pe ei – nu fac treaba, nu?) Este embargo, greu de importat dotari pentru camerele de hotel.

20151203_223755
Foto. Telecomenzi cu… airbag.  Cu telecomenzile au o obsesie. Tin la ele ca la ochii din cap cubanezii. Asta si pentru ca orice are de a face cu televizorul e respectat dar si pentru ca nu e asa usor sa gasesti sa schimbi una.
De voie de nevoie stai in camere de astea. Hotelurile ori sunt pline ori foarte scumpe. Casele sunt la randul lor scumpe. 25-30  euro pare sa fie pretul fixat. “Amigo Cuba esta a 30” mi-a zis o doamna in Santiago. Toata lumea cunoaste pe toata lumea in sistemul de case particulare. Odata cazat vine doamna cu caietul si te intreaba unde mergi de aici. Cauta in caiet si iti face legatura cu o casa particulara in orasul urmator. Se cunosc intre ei si isi trimit clienti.  Nu exista ideea de competitie. Cineva zice ca ala e pretul si toti se iau dupa el. La fel si cu micile afaceri permise sau meniurile in paladar, toti la fel.  Pretul la camera e cam acelasi chiar daca esti doar o persoana. Cum nu ai Booking ori alta resursa esti nevoit sa o iei pe strazi sa cauti semnele de casa particular. Suni la usa, iese doamna si iti arata camera. Un proces extrem de obositor, stresant si riscant. In sezon in locuri turistice precum Trinidad ajung turistii si nu e nimic liber. Dorm in parc cu banii in buzunar. Mie mi s-a intamplat in Oriente sa am rezervare telefonica si sa fie plin. M-au expediat cu trei cuvine,  “no hay nada”. Oamenii te ar lua sa ti dea camera “din fața”, aia buna unde se tin bibelourile si plapumile roz, dar nu au voie. Teoretic nu au voie nici macar sa vorbeasca cu tine. Din punctul de vedere al cazarii si per se si calitate pret Cuba a fost cea mai proasta tara in care am fost. Ceva asemanator am petrecut in Birmania cand abia se deschisese. 

20151205_162923
Foto. De multe ori nu arata perfect zona cu case particulare. Oraselul asta Trinidad le are peste tot, e foarte turistic si sunt multe. Siguranta in Cuba nu e o problema chiar si in cartiere mai putin frumoase.

20151203_133520
Foto. Standardizare nu prea exista, te poti astepta la orice. Terasa in cazul asta, sau camerele unei case particulare pot fi decorate in orice fel prefera proprietarul. Rozul si albastrul deschis sunt la mare moda. 
Exemple specifice ar fi multe. In prima zi pe bicicleta dau de o plaja. Vreau sa raman. Intreb pe la particulari. Toata lumea 25-30 euro. Nu se merita ma gandesc. E prost, relativ departe de plaja si non negociabil. Gasesc doi politai care ma trimit la ceva campinguri. La primul camping  tabela cu tarifefe e clara, 19 pesos. 19 pesos nationali pentru cubanezi, adica 3.35 ron pe casuta pe noapte. 19 pesos converitibili, adica 80 de ron pentru strain. Desi initial mi-au zis ca au locuri  acum imi spun ca ultima casuta doar ce s-a dat. Daca vreau ma pot duce la casa particular Don Evaristo ca are cazare. Nu mersi, ii zic la aia si ea tot insista ca e pret bun, ca are conditii. Explicatia e simpla, la camping castiga 1 euro pe zi. Don Evaristo ii da 2.5 euro, 10 la suta  comision de camera inchiriata. Merg la al doilea camping – nu e pentru straini. Nici al treilea, nici al patrulea nu au locuri. Hotelul – sute de euro pe noapte. Iar la particulari, vor 30 de euro si nu e negociabil desi sunt singur in camera dubla. Au inceput treaba asta de cateva luni si ei stiu ce stiu. 30 euro vrei sau nu vrei. Daca sta goala camera nu e nici o problema, e cel mai cubanez fapt cu putinta. In Romania nu exista asa nivel.  Dusul ireal, cand am intrat in baie pe intuneric am dat de o broasca pe perete…

14775555144383.jpg
Foto. Dusul in camera mea de 30 de euro e facut din o masina de tocat carne. Functioneaza dar e cam periculos. De multe ori scoate aburi si nimic altceva. Oriunde altundeva  m-as fi suparat, in Cuba nu. 
Odata cazat am vrut sa ajung la mult ravnita plaja Jibacoa. Nici aici nu e asa de simplu. Hotelul are plaja lui pentru oaspeti. Sindicatul politailor pe a lui, al invatatorilor la fel, campingurile pe ale lor. O jumatate de ora mergand pe jos pana la poteca ce duce la plaja publica, ocolind plajele de sindicate si campinguri. La plaja publica nu e nimeni, nici oameni nici salvamar, nici un bar sa iei o limonada.  

Nu e mai nimeni pe plaja dar piscina de la “campismo” e plina de oameni. De curiozitate m-am bagat si eu la hotel. Stat in stat. Ca orice hotel de 4 stele tip resort din Europa sau Turcia. Varsta minima 55 de ani, canadieni si europeni. Preturi din alta lume, sute de euro. 

Foto. Hotelul de turism la conserva e foarte scump, la fel si preturile excursiilor organizate de agentia hotelului. Pana la Havana e o ora si ceva distanta. Un tur mai special al orasului, 135 de euro.
Preferatii sistemului sunt cei ce vin asa, cheltuie sute de euro pe zi si nu se baga in treburile cubaneze. Stau in hoteluri de plaja  si fac un tur prin Havana in cel mai rau caz. Calatorii independenti sunt bineveniti dar trebuie sa se descurce.  Vechea poveste, vrei sa vezi ceva trebuie sa suferi un pic. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *