Chefchouen e un oras mic in nord, langa muntii Rif. Este unoscut pentru strazile si cladirile vopsite in albastru. Din Tanger am luat autobuzul, tren nu era. Maroc sta bine la autobuze. Relativ bune, mari si noi, daca alegi bine compania. Pretul cam 5 euro la suta de km. Wi fi – lipsa totala, desi e promis de companiile bune. Autogarile sunt moderne, in general aproape de centru. O problema e maniera marocana de a conduce. Prima data cand am folosit punga de plastic in afara de copilarie a fost in Maroc. Un singur autobuz din vreo 7-8 a fost fara probleme. Daca trenul e o optiune – luati-l, e de calitate buna chiar daca e mai scump.
Saltele si mobila mai transporta dar in cala. Autobuzele de turisti sunt in general standard, punctuale, nu supraincarcate. Cazare la un apartament de 2 camere, descris drept modern si spatios pe Booking. Pretul normal de 50 de euro pe noapte, aproape dublu fata de medie. Ar trebui sa fie vizavi de statia de autobuz, e un bloc acolo dar nu apartamentul. L-am gasit la vreun km in sus pe deal dupa indelungi cautari. In zonele neturistice nu au afisate nume de strazi si numere la case. Ca bonus, cautand am dat nas in nas cu o capra taiata si agatata la scurs in fata scarii unui bloc. Apartamentul e mare, camere si camarute, pot dormi 6-8 oameni, are de toate dar nu ce trebuie. Nu are incalzire si afara sunt 3 grade. Bucataria e mare si noua cu aragaz si frigider dar nu are un ibric sa faci o cafea sau o lingura sa mananci ce ai luat de la magazin. In schimb are candelabre cu niste bile de cristal cat mingile de ping pong. Zugraveala e ca la cea mai tare moschee – zici ca ai un strat de bomboane mentolate pe pereti, verde si translucida…
Auteticitate, cazare la bloc. In fata se repara masini, oile pasc pe langa. Cuverturile se scot pe balcon alaturi de nelipsitele piei de oaie care tin loc de covor. E greu sa nu te enervezi cand stai pe spate in pat in frig si te holbezi la candelabrul de 10 kg.Mancare – standardul turistic, nimic specific locului. Majoritatea restaurantelor sunt in piata centrala si nu au loc unde sa stai inauntru, au mese si scaune in fata, afara. Seara sunt 5-6 grade, greu de stat o ora pe scaun. Meniurile parca sunt copii xerox, toate cele 10 -12 restaurante vand aceleasi mancaruri, preturile poate sa difere cu un euro. Cu 6-7 euro mananci o supa si un felul doi plus o bautura fara alcol, nici macar bere nu au. Am fost de 3 ori in Maroc si de fiecare data am avut probleme cu carnea. De la caprele agatate in carlige in piata, la capetele de berbec fierte intregi si servite in restaurantele populare, la vaca macelarita pe bloc – am vazut o suma de treburi care m-au facut sa nu mananc carne marocana. Problema e ca o manaci fara sa vrei. Supa traditionala harira e de vegetale dar pun seu de oaie in ea, e ingridient principal. Tajine adevarat vegetal aproape ca nu exista, scot carnea si iti lasa vegetalele. I-am demascat de multe ori, ba cu doua suvite de carne de vita ramase printre vegetale, ba cu o aroma intensa de capra in primul morcov in care am infipt furculita… Pana la urma m-am lasat de carne, nu te poti lupta cu asa ceva.
Carne nu, bere nu, am zis ca o sa compensez prin desert. Intr-o seara am comandat flan, curios fiind sa vad flan marocan. Domnul ospatar si partial patron m-a asigurat ca facut de casa. Cand a venit timpul sa-l aduca s-a dus la frigiderul de bauturi care era la 5 m de masa noastra, a luat un flan la pahar de plastic, l-a desertat pe o farfuriuta si mi l-a adus. Autentic marocan, doar ca e fabricat in Spania, aceeasi firma, acelasi pahar de plastic ca la supermarket la mine in cartier.
Chefchouen e dominat de culoarea albastra. Am mai fost in orase asociate cu o culoare, India e plina de ele, dar nici unul nu s-a apropiat de adevar ca Chefcouen. A fost fondat de evrei si musulmani spanioli care fugeau de inchizitie. Marocanii locali si acum vorbesc spaniola, mai mult ca franceza chiar. Cand exista, numele strazilor sunt scrise in araba si spaniola. Medina e mare, strazi inguste si in panta, plina de suveniruri si meniuri turistice, pe la margini mai are si magazine si restaurante locale. Partea turistica domina clar, 3 din 4 magazine vand albastru. E un loc special datorita culorii, a meritat vizita, nu ma asteptam la autenticitate oricum.
Medina, orasul vechi. Albastru tot. Se pare ca autoritatile impulsioneaza lumea sa vopseasca albastru pentru turism dar nu conteaza, e extraordinar oricum.
Numele strazilor sunt si in spaniola atat datorita ocupatiei cat si a numarului enorm de someri spanioli stabiliti aici. Celebrul halat cu gluga, pentru mine este cel mai puternic simbol al Marocului. E un fel de etalon al autenticitatii, cu cat mai multe halate cu asta mai autentic orasul..Medina – orasul vechi este chiar langa munte, despartit de un zid. Se poate face o excursie de o de zi pe munte pentru a vedea panoramic medina. Mai departe, dupa munte sunt sate care pot fi vizitate, unele mai autentice altele mai putin.
Medina vazuta de pe muntele de vizavi.
Si in cimitirul de vizavi de medina majoitatea mormintelor sunt sau au fost albastre. La marginea medinei – animale, capre, oi magari. Asta era sa-mi manance mainile dupa ce i-am dat niste seminte de dovleac. Turismul, strainii sunt peste tot in Maroc dar Chefchouen are ceva specific – turismul de somaj. Sa trăiești în zona e ieftin. Hasisul si marijuana sunt tolerate si oferite peste tot. Faptul ca se vorbește spaniola plus marijuana ieftina – nu e greu de ghicit ce urmeaza. Mii de someri, spanioli in principal, urmati de francezi si italieni si in general din tot vestul Europei, au facut din Chefchouen casa. Toata lumea stie, pe spanioli statul ii cauta prima data pe aici de cand cu legea care zice ca trebuie sa stai in Spania si sa cauti de munca daca esti în somaj. Cu banii pe o luna de somaj mediu poti trai fara probleme 2-3 luni in Chefchouen, daca nu fumezi prea mult. 6 luni aici, 6 in India, 6 Asia de sud-est, anul de somaj pe care ti-l permite statul se poate transforma usor 2 ani de vacanta visata. Stiu asta de la cunoscuti care practica.
Petrecand o zi in nordul Marocului poti vedea cat de bolnava e Europa. In Chefchouen somerii europeni. Pe strazi si pe plaja in Tanger o suma de barbati din tari subsahariene omorand timpul in asteptarea oportunitatii de a trece in Spania. Imediat langa portul Tanger Med e un sat, vizavi pe deal. Cum in port era decat un restaurant care nu avea nimic de mancare am zis sa incercam in sat. Cum am iesit din teritoriul portului am inceput sa fim abordati de marocani, varsta maxima 25 de ani, toti barbati, cerand un euro, o tigara. Nu i-am luat in seama, am urcat dealul, 200 de metri pana in sat. Acolo am realizat unde suntem, pe prima strada minim 50 de băieți roind spre noi. Satul nu e altceva decat o zona de asteptare pentru marocanii ce vor sa treaca in Spania cumva. Doar marocani sfiindcă ubsaharienilor nu li se permite sa vina asa aproape de port daca nu au viza. Normal ca am uitat de foame si am luat-o in viteza pe deal in jos spre port. Pe vapor – la fel, 90 la suta marocani, in general familii cu minim 4 copii, multe femei acoperite. Toti legali cu acte, pasapoarte din toata Europa, trecand cu masina in mare parte. Dupa cum imi explica cineva mai tarziu, sunt clasa joasa, cei cu multi copii si bani putini care nu port merge acasa cu avionul.
Alt simbol al Marocului, microbuzul supraincarcat. Provin din toata Europa de vest, Franta mai ales. Incarcate cu tot ce iti poti imagina le trec in Maroc cu feribotul si le descarca in piete. Romania urmeaza exemplul, e plin de microbuzee albe pline cu vechituri la vamile din vest, ramane doar sa puna si pe deasupra. Per total Maroc e o tara care merita vizitata, nu e scump pentru ce e, are destule de vazut, e relativ usor de ajuns si de calatorit in interior, sigura. Este si destul de inselatoare, atat din cauza ca e cam umflata prin marketing – trebuie selectate bine locurile vizitate si ajustate asteptarile – cat si a felului prostesc de a face unele lucruri care pot sa strice o vacanta. Ce am scris mai sus cu lipsa incalzirii, camerele care arata bine pe net si nu in realitate, carnea de oaie si capra din mancare si altele, nu sunt exceptii, Maroc e in top 5 mondial la prostii de astea.
