Ce camino sa fac? Camino del Norte comparat cu Camino Frances.

Dupa 100 de km, la cald,  primele impresii pentru o comparatie cu Frances.

Intre coasta si munte, Camino del Norte. Alta lume,  muntii fac  mare diferenta.   Prima treime in Tara Bascilor, foarte diferit de Spania.
Jos din tren, afara din statie in ploaie. La drum. Dupa ce am pierdut trenul doua zile la rand am pierdut si betele. Le-am lasat in… tren. O gaura de 200 de euro si nu am facut 20 de pasi. Buen Camino.

Am pornit de la podul  dintre Franta si Spania,  nestiind exact de unde incepe camino in Irun. Prima diferenta, nu se stie care e inceputul oficial. Nu e un  punct clar ca in St. Jean. Francezii mai toti au inceput in Hendaye in Franta, peste granita de Irun. Majoritatea restului in Irun. Sunt unii care au inceput in San Sebastian.

Podul intre Franta si Spania. Mai bine zis intre Tara Bascilor franceza si Tara Bascilor spaniola. Un popor, doua tari.
Din Irun la deal. Drumul ca bascii, direct si la obiect, urcare dupa primii 2 km pe langa niste sate incredibil de frumoase dar vizibile doar partial, ceata. A doua diferenta, ploaia, ceata si umiditatea. Mult mai probabile pe del Norte, cum e aproape de ocean si de munte.
Zona este foarte verde si fertila. Ma gandesc unde am mai vazut asa in Europa. O suma de mure si nuci. Oportunitati de ardei, rosii si piersici daca nu ai mancare. Mancare trebuie luata de la plecare din Irun, pe drum nu sunt magazine primii 20 de km.

Mure si nuci in fiecare zi. Peregrino are voie sa ia din nuc ca de aia e peregrino.
Foarte putine amenajari, nu sunt sate pe langa drum mai deloc. Le mai vezi dar in vale la cativa km. Unde sunt se poate sa nu aiba nimic, nu magazin, nu bar. Cum nu sunt asa de multi peregrino, nu au deschis localuri specifice peregrino. Nici vorba de bar si magazin din 4 in 4 km ca pe Frances. Bascii se duc in oras la supermarket. 20 de km fara ocazie de a cumpara o apa e noul normal.

Uite satul, nu e satul. Ceata si ploaie.
Intram intr-o padure, nesfarsita, vreo 12 km. Ploaie continua si ceata. Plin de basci care alearga. Stereotipul care spune ca sunt cei mai sportivi dintre spanioli se confirma la maxim. Pe vremea asta la sud de Pirinei lumea ar fi sub plapuma. Dintr-o data ies din padure si apare un golf, oceanul. Diferenta mare iar. Ai foarte mult de a face cu oceanul, Marea Cantabrica de fapt. De la vreme,  la peisaje, la manacare, la orasele turistice scumpe – multe lucruri rezulta de la apropierea de ocean.

Camino del Norte. Un  pic mai diferit de ce stiam de pe Camino Frances la capitolul natura.
Am ajuns in Pasaia, un orasel foarte frumos si basc unde te trec cu o barca apa. Restaurante scumpe si atat. Scumpe si bune, nici unul nu are meniu peregrino. Apoi pe deal, pe langa ocean pana la San Sebastian. Daca era poteca adevarata de camino o luam pe langa deal, prin oras, mult mai usor si direct. Asa ne ocolesc sa ne arate natura.

Pasaia, case tipic basce. Marea peste tot.
Asta nu e camino pe care il stiu. Pelerini sunt, vreo 60-70 pe zi la sfarsitul asta de august, baruri mai gasesti,  sageti galbene sunt (sageti da, scoici rar). Aici e chiar bine marcat, e Pais Vasco, totul e bine facut. La fel ca si pe celălalt camino, calitatea marcajelor e proportionala cu reputatia regiunii. Biserica e cam putin implicata. Nu “buen camino peregrino”, nu cina de pelerini, nu slujbe optionale pana acum. Nu e spiritul si nici atmosfera camino. Rar ai de-a face cu biserica. Poate si de asta peregrino nu e tratat ca pe Cmino Frances.

Barurile de peregrino unde te reintalneai cu ceilalti lipsesc. Nu mai e treaba cu primul bar din sat unde stiai ca gasesti pe toata lumea. Sunt baruri dar rare si pentru oamenii din zona.  Pana acum nu am vazut meniu del peregrino decat o data, daca ai noroc poate au meniu del dia. Apropo, menu del dia nu e identic cu menu del peregrino. E varianta pentru locali. Cam acelasi pret dar mai multa calitate.

Parca mergi pe munte. Pirineii mereu in stanga.
Mie mi se pare  un “hike”, din lipsa de cuvant in romana. Daca ii ziceau ” The Basque Trail ” la segmentul asta ar fi fost mai aproape de realitate.

Parca nici nu sunt in Spania. E prea curat,  ordonat, bine planificat tot. Trei capre la unul in gradina si un magar la altul mi-au dat sperante. Niste vaci de rasa coafate mi-au luat sperantele inapoi. E Spania, nu e Spania. Pamantul nu e la fel, ars si colorat, cerul e prea de multe ori gri,  totul e prea verde. 

Asta e Tara Bascilor, vaci scumpe de rasa, obsesie cu calitatea.
Si totusi suntem in Spania….
San Sebastian e primul oras mare. Frumos, Barcelona mai mica, mi se pare.  Dealuri iesite din mare, plaja, raul. Treaba proasta e ca nu are albergo de peregrino de cativa ani. Au ceva improvizatie. Autoritatile locale nu sunt interesate de camino, asta am citit prin ziare.

Cea mai buna mancare din lume la un oras de marimea lui se zice. Greu de stabilit dar cu siguranta e pe locul 1 in lume la restaurante  cu maxim de stele Michelin… Alaturi de Paris. Hello London, hello NYC. Pe unde ce am mancat a fost extraordinar, inclusiv cea mai buna tapa mancata vreodata

Oras frumos, atat natura cat si partea facuta de om.
Oportunitati de a manca bine sunt infinit mai multe pe del Norte. Nu e ieftin dar nici scump. Unde era un meniu peregrino 10 euro pe Frances e un menu del dia la 12-13 aici. Diferenta la calitate-clara. Tara Bascilor e top mondial la bucatarie, merita o vizita foar pentru asta.

Cea din stanga, cea mai buna tapa pe care am mancat-o pana acum. Si am mancat ceva tape in viata asta…
Revenind la camino, mie mi se pare ca nu e direct, drept si logic. O luam peste munte si nu pe langa alte dati ocolim aiurea. Asta nu e stilul pelerinului. Pe pelerini nu ii interesa peisajul, il interesa sa ajunga cat mai repede la Santiago sa se vindece. Mi se pare un traseu artificial, niste poteci facute pentru aia din oras sa mearga sa se relaxeze si unite in camimo.
Tot la capitolul asta, asfaltul. Mult mai prezent ca pe Frances. Daca acolo erau lupte sa evite sa paveze si scandaluri ca ceva sat a pavat cateva sute de metri… aici invers. Un spaniol imi explica cum ca e si din cauza ca ploua foarte mult, i-ar zapaci noroiul deca nu ar asfalta.

Peisajele, extraordinar de frumoase, cand sunt.  Pais Vasco, as paria, cea mai frumosa regiune a Spaniei. Muntele care aproape ca iese din mare si verdeata sunt extraordinare. In Europa nu am mai vazut asa. Problema e ca pana acum am mers mai mult de jumatate din timp prin padure si pe acolo nu vezi mai nimic.

Peisaje extraordinare, marine mai ales.
Totul e mai nou ca pe celalalt camino, multe constructii noi, arhitectura extraordinara dar parca lipseste ceva. Nu e originalul, vechimea, istoria. Nu e Spania din secolul 17-18, cu bisericile si satele ei, cu atmosfera.
Rutina de zi cu zi e mai grea, etapele mai lungi,  media pe la 25 de km si 7-8 ore de mers. Nu prea ai cum sa le scurtezi, nu ai albergo peste tot. De asemenea mai abrupte, diferenta de nivel mai mare ca pe Fances.

Lumea, mergatorii, peregrinos. Nu mai e varietatea care era pe Frances. Credinciosii lipsesc aproape total. Multi sunt cu experienta mare de hiking. Nu ie circul de pe Frances. Nu brazilienii si mexicanii mei care nu mersesera vreodata mai mult de 3 km pe jos si care se simteau martiri. Nu se roaga nimeni, nu se uita nimeni in disperare la cer ca poate ii da domnul o putere sa urce dealul.

Am gasit si o cutie cu cruce  ca pe la noi. Bascii au fost pe vremuri cei mai catolici dintre catolici. Ciobani, needucati si catolici, cam asta le era reputatia.
Nici o persoana asiatica, nimeni din America se Sud, nici macar australieni.  Spanioli de zece ori mai multi ca pe Frances,  proportional. Francezi si nemti, canadieni si americani si cam atat. Din restul lumii mai rar.  Media de varsta mai inaintata, cea mai frecvent intalnita varsta e 60, as zice.

Asta e la cald, aproape ca am baza asigurata sa raspund la intrebarea ” pe care camino sa-l fac? ” pe ala frances amigos,  ala e camino-camino,  cu mia de ani de istorie si peregrini de toate felurile. Asta e frumos, l-as face si de 5 ori, peisaje incredibile, ocean, Tara Bascilor inegalabila dar daca vreti camino – celalalt este camino.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *