Pe scurt, Camino de Santiago clasic, numit si “Camino Frances”, inseamna circa 800 de km mergând pe jos sau pe bicicletă din Franta pana la capatul Spaniei, in 30 -35 de etape, o etapa pe zi. Se numeste Camino Frances pentru ca vine din Franța, 97 la suta este pe teritoriul Spaniei.

Se merge prin sate si orase, in mare parte pe poteci si drumuri de pământ. Traseul este marcat perfect cu săgeți galbene. Este greu sa te pierzi. In sate totdeauna e o pensiune ieftina a bisericii si cateva private, la 8 euro si ceva in medie pe noapte la comun. Magazine mici gasesti in fiecare sat. Clinici in satele mai mari si in orase. Exista serviciu care iti cară bagajul pentru 5 euro pana in urmatorul sat unde ai de gand sa te opresti. Nu mergi prin ceva pustiuri. Problemele de siguranta sunt aproape de zero. Camino se face de 1000 de ani si Spania este o tara dezvoltata. In Bucegi in excursie de o zi esti cu mult mai izolat ca oriunde pe camino.

Doua sute si ceva de mii de oameni parcurg camino sau parte din camino anual. Pe drum sunt in fiecare zi cateva sute de oameni care fac acelasi lucru. Atat pelegrinii cat si ai bisericii sunt dispusi sa ajute si sa dea cand e nevoie. Apa, mancare, o haina de frig, paturi, pelerine, pastile daca nu ai cineva ofera. De multe ori mancare si cazarea sunt cu donatie, dupa posibilitati. Daca nu ai bani prea multi poti da 5 euro pe o noapte de cazare si 2 mese. Cei care sunteti obisnuiti doar cu tara noastra ortodoxa o sa aveti un mic soc in ceea ce priveste rolul si comportamentul bisericii.
In evul mediu era datoria oricarui crestin cu stare sa faca un pelerinaj la Ierusalim. Normal plecai din satul tau, cu cai si servitori, petreceai un an si ceva si cheltuiai o avere pe drum. Musulmanii au cucerit Ierusalimul si pelerinajul a devenit dificil de facut. Biserica pierdea bani, toate hanurile, restaurantele, spitalele, paza, transportul auxiliar fiind ale ei. Asa ca au inventat un nou pelerinaj, de data asta spre Compostela, Spania, unde se pare ca sunt moastele sfantului Iacob. Deja exista o ruta, inainte de Isus oamenii mergeau la mare la Finisterre, langa Compostela, unde credeau ca e sfarsitul pamantului. Acolo ardeau hainele pe mal sperand sa scape astfel de diferite boli.
Sistemul azi e la fel cu cel de acum 1000 sau 500 de ani. Normal ar trebui sa pleci de la tine din sat din fata bisericii, cu o hârtie de la popa care sa arate ca esti din parohie si bun crestin si sa termini in biserica din Santiago de Compostela. In Santiago dupa ce participai la slujba de la ora 12 In ziua cand ajungeai ti se dadea un certificat, numit compostela, care atesta ca ai terminat. Odata terminat era de asteptat sa te vindeci, sa iti vina mostenirea, sa ti se indeplineasca dorinta. In prezent religia nu mai conteaza, nu te intreaba nimeni nimic. Marea majoritatea a celor care sunt pe camino nu vin din motive religioase.
Mai sunt si alte camino in Spania. Cel clasic, “superautostrada”, cu facilitati si multa lume care il face este cel galben, Camino Frances. Fiindca e o intrebare freventa subliniez raspunsul : daca e primul vostru camino, incepeti cu acesta, clasic, “Frances”, galben.

Vin rute de Camino Vin din toata Europa si se unesc in St. Jean. 99 la suta din pelegrini, cu exceptia spaniolior si portughezilor, il fac pe acesta prima data. La multi le place si apoi mai fac din celelalte. Cu spaniolii e altceva, daca unul straieste in sud in Sevilla, de exemplu, trebuie sa plece de la el din oras. Asa ca va face la “Via de la Plata” si nu Camino Frances. Chiar si asa vezi foarte multi spanioli si portughezi care vin pe Camino Frances. Cu spaniolii, ca intotdeauna e ceva special, sunt 3 la suta din cei care incep camino in St. Jean dar 50 la suta din cei care termina in Compostella. Explicatia e simpla, nu trebuie decat sa faci ultima 100 de km, sa ai stampilele de pe ultima suta mai bine zis, ca sa obtii certificatul compostella. Asa ca ei vin si fac ultima suta, de multe ori in 10 zile cu sieste si stat in albergo cand ploua si iau certificatul. Niste domni din Valencia mi-au explicat treaba asta, ei insisi faceau tot camino dar pe ultima suta veneau si “femeile si cateii”.
Inca o data, parerea mea e sa incepeti cu Camino Frances si daca va place sa reveniti si sa faceti unul sau mai multe din celelate. Cat despre mine – o sa le fac pe toate, pe jos sau pe bicicleta.
Bicicleta pe camino este foarte frecventa. Cam o zecime din peregrini sunt pe bicicleta. Multi l-au facut pe jos si revin si il mai fac o data pe bicicleta. In loc de 30 de etape, pe bicicleta il poti face in 10-15. Biciclistii beneficiaza de toate facilitatile, pot sta la albergo de biserica, exista loc unde sa pun bicicleta peste noapte. In marea majoritate se folosesc biciclete de teren, ” mountain bike” (engleza inevitabila).
Totul incepe in St. Jean, un mic sat pe granita in Franta, la granita cu Spania. Ajungi, iti iei pasaport de camino si a doua zi esti pe drum. Detali in postarea urmatoare, “Camino- St jean – Burgos “.
.

Esti pe camino. Apar problemele. Nu ai mers 10 km si au si aparut. In ordine importantei problemele pe camino sunt :
- Prea mult bagaj, prea greu. 10 la suta din greutatea ta ar trebui sa fie rucsacul. ”Masa lacrimilor” o sa o cunoasteti aproape sigur, dar e de preferat sa nu aveti chiar asa de mult de a face cu ea. Normal luati haine cat mai usoare si care sa se usuce repede. Nu iei nimic in plus, nu exista moda, nu exista “poate imi trebuie si aia”. Tai coada la periuta de dinti si iei cel mai scurt cablu de incarcat telefonul pe care il ai. Fiecare 20 de grame conteaza cand duci un rucsac 800 de km. Betele, rezerva de apa gen camelbak, adidasi de trail, si rucsac ultra usor sunt indispensabile pentru mine. Daca nu vrei sa mananci mancarea de peregrino 30 de zile e necesar un castron de camping, un set lingura/furculita si neaparat un briceag. Pe drum am gasit o suma de nuci si migdale, fara briceag cam greu de mancat.
Dupa prima etapa, in Roncesvalles e un singur albergo la o biserica. Acolo este o masa mare. Pe masa aia lumea lasa ce nu mai poate căra. Lasi ce nu iti trebuie, iei ce vrei. Nu e exclus sa vezi saci de dormit si ghete de sute de euro, parfumuri de zeci de euro. Favoritii mei – niste maimutoi pentru care fetele japoneze au plans multe lacrimi cand au trebuit sa-i lase. E un moment camino, a trecut doar o zi si deja ti-ai schimbat idea despre posesiunile materiale. - Incaltaminte inadecvata sau / si incaltaminte noua. Iti iei ghete noi sa faci camino si le pui in picioare a doua oara in dimineata aia. Prima data a fost in magazin, de incercare. Foarte probabil nu ai mers vreodata 800 km pe jos intr-o luna. Nu este iesirea pe munte sau maratonul unde bagi o zi sau doua si apoi gata. Aici indiferent de ce bataturi si rani ai – a doua zi si a treia zi ai iar 30 km de facut. Adidasi de trail sau adidasi de alergare mai solizi sunt de preferat. Multa lume vine cu ghete si regreta. Tendinta omului e sa ia ce e mai gros, greu, mare, sa fie, sa tina, poate cine stie… Mergem cu biciclete de munte pe asfalt si cu masini de teren prin oras. Singura etapa de munte e prima cand treci Pirineii. In rest mergi pe drum de asfalt sau de pamant ca la tara. Am mers parte din alt camino cu o fata din Romania care venise cu niste ghete destul de usoare si confortabile. Dupa vreo saptamana a trebuit in Santander sa cautam adidasi din cauza bataturilor. A luat o pereche de adidasi si problemele au disparut instant. Alta treaba e cu tinutul gleznei. Poate se aplica dar rar. Gheata tine glezna, se zice.De fapt nu tine, nu e atat de stransa. Poate doar la persoane care chiar au probleme cu gleznele.
- Lipsuri. Desi ai prea multe kg nu ai tot ce iti trebuie. Pelerinele, papucii, bandajele, crema anti frictiune, ciocolata erau cele mai cautate lucruri a doua zi pe camino. Primul oras cu magazine mari, Pamplona, e la 3 sau 4 zile.
- Perioada si vremea. Exista un grad mare de corelatie intre ele. Vremea e cel mai important factor necontrolabil. Am facut camino si in septembrie-octombrie si in aprilie. Diferenta a fost enorma. Ideal e sa il faceti in mai sau septembrie. Nu incepeti inainte de 1 mai. Ploaia, frigul, faptul ca treci Pirineii pe sosea fiindca potecile sunt inchise sunt motivele pentru care zic asta.
- Perioada si lumea. In martie-aprilie majoritatea sunt oameni mai in varsta, foarte multi la pensie. O chestie pe care o auzi mult e ca in iulie-august nu o sa gasesti loc in albergo si ca e cald. Daca municipalul e plin mergi la privat. Daca si privatul e plin municipalul te lasa sa pui o saltea undeva. Daca chiar nu mai e loc nici de saltea mergi o ora pana un urmatorul sat.
- Perioada si cheltuielile. Variatie este dar nu semnificativa. Meniurile de pelegrin poate ca scad cu un euro cand nu e sezon. Cazarea – creste vara dar la nivel de camino intreg nu cred sa se adune mai mult de 50-60 de euro in diferenta. Transportul – in Spania e cam la acelasi pret, doar avionul pana in Spania poate diferi. In general cu un buget de 25-30 de euro pe zi, excluzand transportul pana la start si de la final, o duci bine daca esti chibzuit. Se poate face camino si sub 15 euro pe zi daca e nevoie, se poate cheltui si 100 in medie pe zi. Despre preturi mai mult in urmatoarele postari.




Salutare,
Poate mă ajuți să găsesc o variantă de transport până la cel mai apropiat aeroport de punctul de plecare din Franța, precum și din Spania spre casă. Care ar fi varianta optimă? Mulțumesc mult!