Brazilia de zi cu zi, dincolo de Rio si plaja.

Samba, carnaval, plaja, fotbal, favele… Brazilia nu este nici pe departe o tara bananiera mai mare. “O quinto poder”, a cincea putere, am vazut pe multi pereti sloganul asta. UE, SUA, China, Rusia si pe pozitia a 5-a Brazilia, inaintea Indiei. Economic, tara e puternica si nesupusa. Politic, domina tot pe continent desi se pare ca nu asta vrea.

Ca natura e mediocra, peste tot e relativ plat si cald, nu se compara cu Argentina sau chiar Peru, la varietate. Amazonia e singura parte din Brazilia cu adevarat speciala. De vizitat obiective are putine considerand cat de mare e, Rio si Iguazu sunt, practic, singurele de top mondial. Amazonul ar fi si el acolo dar nu e prea organizat si nici la indemana.

Cum e Brazilia dincolo de Rio, plaje, petreceri, favele si alte stereotipuri ?

Protectionista la maxim. Venind din Romania unde importam si sare am ramas uimit. Prima data am intrat in Brazilia ilegal. M-au controlat la bagaje in detaliu sa nu cumva sa contrabandez ceva adidasi sau telefon. Dupa control mi-au pus o stampila in pasaport. Am crezut ca aia e stampila de intrare si am dat inainte. La hotel imi zice receptionerul ca nu ma poate caza, nu am stampila de intrare. Stampila mea era de la vama de marfuri. De iesit nu am putut iesi ca nu intrasem legal. Am pandit vreo ora un moment favorabil. Cand a trecut un ofiter pe acolo am luat-o la 2 metri in urma lui, ca si cum l-as fi urmat, spre Paraguay. M-am pus la coada la brazilieni iar si am intrat legal.

Tiruri Volkswagen produse in Brazilia, singura tara inde am vazut asa ceva. Rezultat al faptului ca taxele de import sunt enorme.
Monopolista. Odata in drum spre Patagonia am zburat cu escala lunga in Sao Paolo. In mega-aeroportul Garulhos cardurile mele nu au mers. Am zis sa schimb cash sa am de mancare. O banca avea monopol. Totul ce tine de bani in aeroportul cat un oras era Banco Safra. Sa schimb 20 de euro ma costa 13 euro in comisioane. Vrei sau nu vrei, daca nu vrei rabzi.

33 de milioane de oameni au Rio si Sao Paolo combinate si transportul se face in mare majoritate cu autobuze ca asta. La fiecare 2-3 minute pleca un autobuz, 12:04, 12:06, 12:09, eu tot dadeam sa ma urc in autobuzul gresit. Sunt 430 de km intre ele, distanta ideala pentru un tren de mare viteza. Timpul s-ar reduce de la 5 la 1.5 ore. L-au tot amanat, vor sa aiba constructor brazilian, sa limiteze pretul la bilete, etc. Nu il fac fiindca sunt prea multe interese, situatie identica cu autostrazile in Romania.
Scumpa. Aici am vrut sa ajung cu ce ziceam mai sus. In Brazilia cred ca pe zi am cheltuit pe zi  mai mult ca in Japonia. 30 de dolari pe o pizza flescaita, 17 pe un meniu McDonald’s, nu e nimic special. Intr-o zi in Iguazu mi s-a stricat cablul de telefon. Am dat 99 reali, circa 120 de lei pe un cablu fals chinezesc care la noi costa 10 lei. Toata lumea se duce afara si cumpara, fac sute de km sa mearga in Paraguay. In orasele de granita cu Paraguay e plin de “mulamberos”. Mulambero e ala care aduce “mulambas”, tof felul de mici marfuri de la telefoane la ciorapi si chiloti. Pentru lucruri mai scumpe le iese mai ieftin sa mearga in SUA sau chiar Europa. Daca cumpara un Iphone in SUA diferenta de pret acopera biletul de avion.

Cablul meu de 99 de reali. Tarifele la telefoane mobile sunt si ele scumpe. E  comun sa vezi lume vorbind la telefoane publice.

3.50 lei in Romania, 18 lei in Brazilia.
3.50 lei in Romania, 18 in Brazilia. Si ciocolata braziliana era extrem de scumpa.
Cum se descurca lumea cand e asa de scump? E o intrebare foarte comuna, eram obisnuit cu ea din Romania. Lumea are bani, in general. Salariile sunt relativ mari, o casiera la supermarket ia 500 de euro intr-un oras mai mare. O cunostiinta de a mea lucrand la o banca de stat, un fel de CEC, ajunge la aproape 3500 de euro pe luna. In Romania acelasi servici e platit cu maxim 1000. Lumea se descurca, rata de proprietate la locuinte e mare, mai fiecare familie are ceva vehicul.

Alta explicatie e faptul ca sunt intreprinzatori si obsedati cu a se bizui pe ei insisi. (In romana, si asta spune multe, nu avem cuvant pentru “self reliance”). Toata lumea vrea sa scape de servici si sa faca o mica afacere. Mi-a ramas in cap un baiat de vreo 20 de ani, negru din favela. Venea in centru la Rio sa vanda apa si bere din niste cutii cu gheata. Bataie de cap cu adusul cutiilor pe transportul public, gheata se topea, competitie multa. 10 -12 ore pe zi in caldura, efort fizic mult pentru circa 20 de euro, echivalentul la putere de cumparare a 10 “milioane” pe luna in Romania. Dar nu se plangea, bucuros ca poate face asta, increzator ca va economisi si dezvolta o afacere in viitor.

Intreprinzatori si buni la comert. Aici un magazin de lustre unde poti intra cu masina.
Probleme sunt multe. Diferenta de oportunitate este mare inca desi e mult mai bine ca inainte. Normal daca aveai nenorocul sa te nasti în favela aia era, viata pecetluita, saracie si munca toata viata pe bani cat sa mananci. Daca te arunca barza cativa metri mai încolo peste gardul inalt al cartierului inchis la fel, garantat sa traiesti in bogatie fara sa faci mare lucru. In ultimii 20 de ani situatia a inceput sa se schimbe. De cand cu presedintii Lula si Dilma au inceput sa se ridice oamenii de jos. A ajuat si bum-ul economic. Mai toata lumea are bani de o masina, de vacante. Toata America de Sud e plina de turisti brazilieni, sunt cam ca chinezii prin alte parti, invazie turistica subita.

Siguranta. E problema dar nici pe departe cum apare la tv.  Pe de o parte media anglo-americana atacand la maxim pentru faptul ca Brazilia si in special Rio, a inceput sa devina competiție serioasa. Brazilia s-a dezvoltat, s-a desteptat, nu mai este tara care consuma orice le aruncau tarile dezvoltate, acum produce. Brazilia a luat Mondialul de sub nasul SUA si Rio Olimpiada de sub nasul unui oras american. Si asta in timpul unor guvernari de stanga, aproape socialiste.

Rasa. Brazilia e o tara rasista in sensul ca rasa conteaza mai mult ca orice si ca vad tot prin lentila rasei. Oriunde intri in magazin, oricum te imbraci, cum vorbesti totul e conectat cu rasa. E adevarat ca au multa populatie amestecata, adica rar vezi alb-alb sau negru-negru. Combinatiile iti dau dureri de cap, numai in Brazilia se poate asa. Majoritatea se cred albi desi nu prea sunt. In general regula care se aplica e “marry lighter”. Toata lumea vrea sa se combine cu cineva mai deschis. Cel mai bun, si amuzant,  exemplu sunt orasele germane din sud de pe langa Joinville si Blumenau. De aproape 200 de aia se imperecheaza numai intre ei, toata lumea e blonda, vorbeste germana si tine obiceiuri  care in Germania au disparut de zeci de ani.

Combinatii de rase. Cand aud comentatorii de fotbal ca zic de jucatorii brazilieni ca sunt mulatrii de pe plaja ma apuca...
Religioasa.  Brazilia e complicata si la religie, complet diferita de restul continentului plin de tari pur catolice. ”Doar” 9 din 10 brazilieni se declara religiosi (in Romania europeana 99.99…). Tara nu are religie oficiala, catolici sunt doar doua treimi si e foarte toleranta cu religiile mai mici. Au multe de care nici nu auzisem – mutamba, candoble, umbnda si combinatii de te doare capul, voodoo cu catolic, evangelica araba, etc. Ortodoxia e prezenta si o duce bine. In zona zero din Sao Paolo am vazut o biserica enorma cu clasicele turle aurite si gradina de milioane (considerand ca avea multi metri patrati si ca in zona metrul patrat e cat o garsoniera in Bucuresti).

Biserica ortodoxa in centru la Sao Paolo.
Directa si bruta. Brazilienii nu prea umbla cu finețuri si perdele. Direct si la obiect in mai toate aspectele vietii. Fusesem prevenit ca asta e o caracteristica de baza dar nu prea credeam. Nu a trebuit sa astept mult sa vad exemple. La un fel de saormarie unul protesta ca nu e carne in sandwich, ”suntem in Brazilia, asta e sandwich?”. O fata mi s-a plans ca prietenul ei japonez nu cere nimic desi se cunosc de trei saptamani, “ce atata curte” ? Alta imi spunea despre multii musulmani care sunt in Brazilia ca daca muncesc sa stea, e nevoie  de lume si ea s-ar marita cu unul, daca nu sa se duca de unde au venit… De corectitudine politica nu prea auzise.

Asta da sandwich brazilian, 95 la suta carne.
E inca suparare mare dupa dezastrul de la mondial. Peste tot am vazut tricouri cu Messi, poze ale lui vandute de vanzatorii ambulanti de tablouri.
O baie de restaurant. Scurt si la obiect.
Dependenta de Sao Paolo. Rio o fi imaginea Braziliei in lume dar Sao Paolo e singurul oras care conteaza. Am avut ocazia sa petrec aproape o saptamana la SP stand la cineva acasa. Orasul e gri, simplu, extraordinar de centrat pe bani si productie. Sao Paolo genereaza jumatate din produsul national brut al Braziliei. 20 milioane de oameni produc cat restul de aproape 190. Nicaieri nu am vazut paduri de blocuri ca la SP, fie de birouri fie de locuit. Desi au doar cate 40-50 de etaje sunt atat de multe si de dese ca te uimesc. 

Zona centrala in Sao Paolo.
Ora de varf in metroul din Sao Paolo.
Un alt lucru surprinzator la Sao Paolo a fost prezenta est-europeana. Orasul e extrem de amestecat in general dar a atras disproportional est-europeni. A avea origini poloneze sau lituaniene e ceva comun. Dilma Rouseff, fosta presedinta a Braziliei, are tata bulgar. In Nova Zelina, o zona unde s-au stabilit multi est-europeni a vedea semne care anunta borșuri si kapusta (varza) in geam e ceva normal. Intre favoritele mele o mamaliga taiata cuburi, prajita si servita cu un sos de rosii.

Mamaliga braziliana.
Mezeluri ” ca pe vremuri”, cum in Romania nu mai vezi.

Cam asta a fost cu Brazilia. Am petrecut o luna si ceva in cele trei vizite, am cativa prieteni buni brazilieni, am studiat situatia cu gandul de a petrece un an-doi acolo. Am impresia ca am zgariat intrucatva suprafata, tara e foarte mare si complexa si nu e usor de inteles. Daca nu ar fi fost asa de scump ar fi fost o tara de top 3 pentru cei ce vor sa iasa din Europa si America de Nord, sa traiasca o perioada in tari calde. Si nu e doar o tara calda, e o tara care ofera oportunitate cum putine pot oferi si care nu doar tolereaza ci doreste emigranti (europeni, fie si est europeni). Eu inca o tin ca rezerva, daca viata nu o sa mearga cum trebuie vreodata Brazilia e acolo sa rezolve probleme.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *