Dupa Colombo am pornit la drum spre “Sri Lanka adevărată”. Am luat-o spre centrul insulei, spre zona istorica si cea de dealuri. 80 si ceva la suta dintre turisti urmeaza acelasi traseu in Sri Lanka : un circuit prin centrul si sudul tarii, mergand in sensul acelor de ceas. In nord putina lume merge, nu e mare lucru pe acolo. Nordul nu are obiective, (fie ele si fabricate), e mai greu de accesat si ignorat de autoritati. Sri Lanka e împărțită intre etnicii singhala budisti care populeaza sudul si centrul si cei tamili hindu din nord. Mai sunt si musulmani si crestini in procente considerabile. Sri Lanka este extrem de religioasa, intre primele 10 in lume. Asta nu e o problema, majoritatea sunt budisti si nu isi arata religia in mod agresiv si nici nu impun prea multe reguli.
Tuktuk si la gara. Bilet se poate lua pe loc. Primul obiectiv, “orfelinatul” de elefanti Pinawalla”, l-am sarit. La hotel am povestit cu unii care fusesera si mi-au zis ca e interesant întrucâtva dar ca acum e pur circ pentru turisti. A fost la inceput o treaba bine intentionata, acum e afacere. Nu viseaz la autenticitate dar am zis totusi sa nu incep asa.
Trenul e ca personalele de pe la noi. Sri Lankezii amabili si prietenosi. Anticipand spun ca Sri Lanka este intre cele mai prietenoase trei locuri in care am fost, lumea ireproșabila de la cap la coada. Pe tren am cunoscut o familie. Dupa 20 de minute de vorbit m-au invitat la ei acasa. Cum schimbam trenul pe autobuz in orasul lor am zis sa merg. Casa mica si noua facuta cu banii castigati de baiat in Dubai. Un copil, un mic magazin de piese auto din care traiesc. Ospitalitate impecabila, mai sa taie o găină, s-au urcat 10 metri in pomul vecinului sa-mi aduca o nuca de cocos.
Mi-am luat ramas bun si am plecat spre Dambulla. Aici de vizitat e un templu in peșteră. Interesant dar sub ce vazusem in pliante. Dambulla e baza pentru Sigiryia, obiectivul numarul 1 al tarii. La cazare o premiera, hotelul ales de mine este una cu spitalul local. Camerele sunt deasupra saloanelor, patron e doctorul, check-in se face (temporar) intr-unul din cabinete. Am povestit cu doctorul intre consultatii cu pacientii in cabinet. Facuse facultate in estul Europei si știa despre zonă. De asemenea fusese doctor in in nord pe timpul razboiului si mi-a dat o suma de informatii despre cum a fost. Amabilitate extremă si aici.
Sigiryia e o cetate pe o stâncă. Mergi pe câmpuri si deodata apare stânca asta, de circa 200 de metri inaltime cu peretii perfect verticali. A fost pe ea cetate si apoi mănăstire budista. Mai nou este obiectiv turistic in cel mai pur sens al cuvântului. Pret pentru straini 30 dolari, pentru locali sub un dolar. Cu banii ăștia faci turul insulei de doua ori cu autobuzele locale, sa va faceti o idee comparativ. Multă lume se urca pe o stanca invecinata sa evite biletul scump. Merita oricum, a fost cel mai interesant loc din Sri Lanka.
Următoarea destinatie – Kandy, centrul turistic cel mai important al tarii. Autobuz aglomerat, dealuri multe, se conduce rapid si brusc pentru ca au limită de timp la cursa. Kandy e capitala si spirituala a Sri Lankai, faimos pentru templul unde se pastreaza un dinte de-al lui Buda. Sri Lanka e majoritar budista si dintele e simbolul la tot ce e sri lankez. Inseamna rezistența in fața hinduismului si Indiei, a invadatorilor musulmani, a colonistilor europeni. E una dintre putinele relicve lasate de Buda. Budisti din toata lumea vin sa il vada. Kandy este extrem de turistic, plin de baruri, restaurante, lume care ofera servicii, agentii… Aici a inceput sa se simta bine turismul de masa, am inceput sa ma simt ca un bancomat.
Urmatoarea destinatie – Nuwalla Ellya. O statiune cu “design” britanic – case, hoteluri, restaurante, cladiri administrative – toate incearca sa arate ca pe la marginea Londrei. Mare lucru nu e in afara de niște plantații de ceai si vremea rece, dezirabila considerand cat de cald e in Sri Lanka. Am vizitat si eu o plantatie, numita Pedro. Exact ca in filmele de epoca, femeile culeg frunzele de ceai pe dealuri si le cara cu coșuri – rucsac. Si aici turismul de masă a stricat treaba, e mai mult turism decat ceai. Toate plantatiile din zona organizaza tururi, unele au si hoteluri si restaurante, spa-uri. Fac mai multi bani din turism decat din ceai. Nuwara Ellya e ridicol de scumpă, practic cel mai scump loc în care am fost in Sri Lanka. Dacă stiam o evitam stand in unul din satele de pe șoseaua spre Kandy. Am plecat cu speranta ca ultimul loc din zona inalta, Ella, va fi mai satisfăcător.
Ella e la trei ore si ceva distanta cu trenul. Pe peron stress mare, lume multa, mai toti incercand sa anticipeze unde vor fi usile cand se opreste trenul. Odata oprit a inceput un haos absolut. Chinezii campioni la impins si incercat sa ajunga primii in tren. Mai toti cu valize. Indienii i-ar fi mancat de vii dar nu erau ajutati de numere, pentru fiecare indian erau minim 10 chinezi. In China e vacanta prelungita pentru anul nou. Aici mi s-au terminat iluziile si sperantele. Daca nu aveam biletul de avion peste o saptamana ma urcam in taxi si direct la aeroport. Cum -necum am reusit sa ma urc. Trenul arhiplin, 95 la suta străini. Datorită unei neînțelegeri intre doua grupuri de chinezi am prins si loc. Mergand cu spatele si presat de cei care stateau in picioare dar tot a fost bine față din altii. Englezi călcând chinezi, rusi împingând nemți si trenul vechi care se zguduia incredibil – cam ăsta e rezumatul. La un moment dat s-a mai eliberat, lumea a coborât in ceva sat turistic dinainte de Ella. Calatoria ar fi fost extraordinara pentru peijasele ei dacă erau de vreo 10 ori mai putini turisti. Daca era la fel de aglomerat dar cu localnici nu mă deranja. Asa m-am simtit ca la Disneyland cand te duce Mickey cu trenulețul ăla al lui.
Știu ca ma repet dar nu am alte cuvinte … Ella e pur turistica. E satul tipic descoperit de turisti si transformat complet. Pe străzile mai mari nimic altceva decat restaurante si baruri. Casa de sri lankan local adevărat trebuie sa cauti bine sa vezi. Toti sunt băgați intr-un fel sau altul in turism. Preturi triple-quadruple fata de un loc normal. O cafea costa până si de 15 ori mai mult ca intr-un restaurant local, adica vreo 5 dolari frumoși. Lumea vine si se bucură de optiuni si confort. De cautat “the real Sri Lanka” nici vorba pe aici, nimeni nu mai speră. Atractii de vizitat in zona Ella sunt o cascada, un “vârf” care de fapt e un deal mai mare si un podul de cale ferata menționat mai sus. Nimic impresionant in afara de pod.
In Ella am avut parteneri de drum un chinez si o vietnameză. Interesante cazuri si relevante. Baiatul studiase inginerie mecanica si dupa trei ani de munca se lăsase si isi făcuse o companie a lui de trading. Mai putini bani dar timp sa călătorească. Vietnameza era si ea bine dusa la scoala, finanțe. Lucrase la banca ei 4 luni fara o zi libera sa poată aduna destule zile de concediu sa vina in Sri Lanka. Treizeci si ceva de ani ambii, nu gânduri de casatorie, strâns bani sau progres in cariere. A intrat virusul si in ăștia.
A mai rămas marea. Pana aici doar Sirigya a meritat cu adevărat bătaia de cap.Trenul si plantațiile de ceai au meritat si ele, cu indulgența. Daca nu ar fi fost așa de sufocate de lume si făcute pentru turist ar fi fost alta treaba.